O mână de copii părăsiţi, orfani sau fără casă trăiesc o viaţă îndestulată într-o vilă din Pipera, pusă la dispoziţie de Primăria Sectorului 2 şi învaţă să aibă încredere în oameni din nou. Mănâncă ce le pofteşte inima, au multe cărţi şi jocuri şi mame sociale înţelegătoare, dar şi a doua zi ar fugi dacă ar avea pe cineva să-i aştepte acasă.

Şi-ar dori să nu mai aibă fraţi, ca tata să-i cumpere ei multe haine, înainte de începerea şcolii. Mai târziu, ar vrea să fie cosmeticiană şi peste toate să aibă o familie normală. Şi vrea să facă şi facultate, nu ştie încă ce specializare. Ioana povesteşte cu entuziasm şi gropiţele din obraji i se adâncesc, luminându-i faţa. De fapt, cel mai mult îşi doreşte să plece acasă, aşa cum i-a promis tatăl ei ce a ieşit de câţiva ani din închisoare. Ba i-ar plăcea ca familia ei să aibă o casă, doar tatăl ei deja lucrează şi strânge bani pentru toţi cei trei copii. Şi un soţ iubitor. „Dar să nu stai cu socrii!”, o învaţă colegele de cameră, de parcă ar fi păţite.

Dorinţele fetelor de la „Casa din vis”, un centru social unde locuiesc copii instituţionalizaţi, se împletesc cu repeziciune, la fel ca brăţările colorate din aţă pe care le fac „de plictiseală” şi le oferă în dar. Şi după ce termină de făcut teme, curăţenie şi de trebăluit prin bucătărie ca să o ajute pe mama socială, cei 12 copii au timp şi de vise.

Copil de evacuat

Ioana nu ştie că mama sa, Daniela, cu care nu prea mai ţine legătura, a fost evacuată, în urmă cu două luni, dintr-o casă ocupată ilegal. Atunci ea şi-a scos pozele copiilor, le-a înşirat pe trotuar şi a început să se tânguie. „Am ajuns aşa că mi-au luat copiii”, urla într-un colţ al secţiei de poliţie. Unul dintre băieţii ei este licean, iar cel mai mic, alături de Ioana, o puştoaică dezgheţată, în clasa a VI-a, se află la „Casa din vis”.

Organizată într-o vilă d