1 octombrie 2009 - ziua în care Claudiu-Iorga Palaz a devenit prefectul Constanţei. Doi ani plini, care au trecut foarte repede. La doi ani de mandat, reprezentantul Guvernului în teritoriu a făcut un bilanţ al luptelor, al evenimentelor plăcute, dar şi mai puţin fericite, al disputelor publice şi... al duşmăniilor.

Aţi ajuns la doi ani de mandat. Cum au trecut aceşti doi ani şi cum i-aţi simţit?

Cum i-am simţit? Nu i-am simţit, nu mi-am dat seama că s-au dus. Dacă mă întrebaţi, vă pot spune că i-am trăit cu intensitate, că am avut o activitate foarte diversificată în toată perioada, sub toate formele. Nu mă comport doar ca un prefect normal, care stă în birou. Îmi place foarte mult să fiu prezent în teritoriu sau în teren şi îmi doresc foarte tare să rezolv problemele oamenilor şi ale instituţiilor. De câte ori am fost solicitat, chiar m-am implicat şi le-am rezolvat.

Aveţi mai mulţi duşmani acum decât aveaţi înainte să deveniţi prefect?

Cine nu are duşmani nu există (râde). Nu ştiu acum dacă importanţa sau cât de profesionist este un om, un prefect cum spuneţi dvs., s-ar măsura în duşmani... mi-aş dori să fie foarte mulţi. Nu se poate să ai numai prieteni, asta este firesc atâta timp cât ai o funcţie de conducere. Şi când ai o funcţie de conducere nu ai numai prieteni, ai şi duşmani, d-apăi în situaţia în care conduci o instituţie la un asemenea nivel. Nu ştiu dacă neapărat sunt mai mulţi duşmani. Dacă sunt, asta este, fac parte din viaţa noastră de zi cu zi, la fel ca şi prietenii, dar depinde acum şi de valoarea lor. Dacă sunt mulţi duşmani şi nu au valoare... pot fi mulţi, dar degeaba. Principalul este să ai prieteni valoroşi, chiar dacă sunt puţini.

Aveţi şi ceva duşmani de top. Să ne aducem aminte că în aceşti doi ani aţi dus câteva războaie importante. Vorbim de un director de Spital Judeţean, un preşedinte de Consiliu Jude