Cu trei zile în urmă premierul grec George (Yorgos pentru filologi) Papandreou a fost în Berlin ca să-i convingă pe nemţi că vor câştiga bani dacă investesc în Grecia. Unii, pe-aici, spun că simplul fapt că Angela Merkel nu l-a arestat şi nu l-a aruncat în închisoarea datornicilor e un semn suficient de bun. Germania rămâne, deocamdată, stâlpul financiar al Europei. Întrebarea este "Pentru cât timp?". Dar nouă, românilor nu ne pasă de chestii de-astea. Noi îi avem pe Becali, Borcea, Dan Diaconescu, Ponta, Antonescu, Voiculescu şi, mai nou, Ceauşescu. Viitorul ţării este asigurat.
Există o gravă eroare de design în ceea ce este descris, în mod curent, drept "arhitectura europeană". Berlinul este unul dintre cele mai vii oraşe ale Germaniei şi am întâlnit mulţi berlinezi care chiar se iluzionează că urbea lor este cel mai apropiat lucru pe care îl are Germania de ceea ce s-ar putea numi un "oraşmediteranian". Bineînţeles, Berlinul nu este nici măcar pe-aproape de ceea ce s-ar putea numi "spiritul Mediteranei", dar nemţii sunt atât de dornici şi de binevoitori încât nu te lasă inima să le spui adevărul în faţă. Ştiţi care sunt problemele de serviciu ale unui berlinez? Acum vreo două seri, o prietenă ne mărturisea frustrarea că nu îşi poate convinge colegii de serviciu să plece acasă după opt ore de muncă. Se pare, din spusele ei, că majoritate se simt ruşinaţi - exact, RUŞINAŢI! - dacă îşi părăsesc locul de muncă înainte de a fi petrecut 9, 10 sau 12 ore la slujbă. Jalnic, nu?
Aici intervine eroarea de care aminteam. Cancelarul Angela Merkel, Parlamentul şi Comisia Europeană, aproape fiecare birocrat din Bruxelles şi, din nefericire, propriul nostru preşedinte, pare să lucreze sub premisa falsă că grecii pot fi transformaţi, peste noapte, în nemţi. Că în locul unei naţiuni care munceşte cel mult 3-4 ore pe zi şi, în rest, petrece pe banii statului (
