Uniunea Europeana seamana cu un ring de box in care doi luptatori concentrati se bat in tacere, fara sa mai bage de seama ca podeaua e crapata si corzile stau sa plezneasca. In coltul rosu, al sentimentelor nationale, sta cuplul franco-german care, inca din ianuarie 2011, incepuse sa se joace de-a imperiul european. In coltul albastru cu stelute aurii, aflata in crestere de forma, sta masiva birocratie bruxelleza al carui pumn, mangaiat de stimulentele fondurilor europene, a fost pana de curand subapreciat.
Caci miercuri, Parlamentul European a adoptat fara emotii pachetul celor 6 masuri destinate sa intareasca controlul Bruxelles-ului asupra strategiilor economice din cele 27 de state membre.
Scopul este comun: adaugarea unei uniuni fiscale europene la cea monetara deja existenta si serios amenintata de criza datoriilor suverane. Insa mijlocul prin care acest obiectiv poate fi atins difera in functie de orasul in care se desfasoara discutia.
De la Berlin si de la Paris se vede o Uniune Europeana dirijata de un guvern economic comun format din liderii guvernelor din tarile membre si condus de blajinul Herman van Rompuy. Aceasta a fost propunerea din august a cancelarului Germaniei, Angela Merkel, si a presedintelui francez, Nicolas Sarkozy. Desi nu este clar cum un organism care se va intruni doar doua ori pe an va reusi sa deseneze o politica fiscala europeana, este limpede ca deciziile cele mai importante vor fi luate in spatiul ingust si inchis specific negocierilor dintre cei doi puternici politicieni. S-a mai intamplat si in ianuarie 2011 sau in august 2011, atunci cand Merkel si Sarkozy au negociat planul unei guvernante economice comune departe de ochii celorlalti europeni.
Dar la Bruxelles, Amsterdam sau Helsinki, lucrurile se vad altfel. Noua uniune fiscala va fi condusa de birocratia europeana, prin intermediul Comisi