Pallady concurează cu Pallady, dar cotele uriaşe sunt rezervate tot pentru Grigorescu. Din umbră, ucenicii ridică şi ei ştacheta. Ipolit Strâmbu pictează temele perfecţionate de Nicolae Grigorescu, dar intră şi în contemporaneitatea mai cochetă, burgheză, educată, preferată de Vermont. Baba se recompune mereu din studii, de la "Veneţii" la naturi statice, Japonia a lăsat urme unice în pictura călătorului Mutzner iar muzica (încă mai reverberează succesele festivalului Enescu...) prinde contururi citadine unice la Alexandru Ţipoia. Înapoi la tradiţie? Desigur. Bernea, Schweitzer Cumpăna, Dan Hatmanu, Tia Peltz au exersat pe paliere diferite lumea satului, copilăria, joaca.

Prima lună de licitaţii din noul sezon nu a mers nici bine, nici rău. Se încheie cu o mică furtună Grigorescu - trei tablouri remarcabile la Artmark în singura licitaţie de artă de mare performaţă culturală (urmează şi explicaţiile), la Opera Naţională din Bucureşti - un duel cochet între desene şi picturi Pallady şi Petraşcu, jucat între Alis şi Goldart. Licitaţia de la Operă are un merit cultural - cred că involuntar reuşit: Nicolae Grigorescu este în mod clar, pregnant, explicativ şi didactic prin posibilitatea de comparaţie, scos dintre clişeele de manual, extras din mediul local al dealurilor Câmpinei şi Doftanei şi aşzat în marea familie a Impresioniştilor. Da, Nicolae Grigorescu este un impresionist, foarte mare, talentat, inventiv, important: este un adevăr care nici din cărţile de istoria artei nu s-a impus atât de bine ca în licitaţia de Impresionism şi Postimpresionism românesc din această toamnă. Trei tablouri "ţărăneşti" ale lui Gigorescu sunt alăturate firesc contemporanilor şi urmaşilor pe direcţia care a reuşit să o impună fără putinţă de contestare. Impresionistul Grigorescu care a pictat ciobănaşi, tărăncuţe, care cu boi! Impresionistul Grigorescu care se impune fi