În luna mai 2006, Editura Humanitas lansa o nouă colecţie. O nouă serie de proză, care urma să promoveze nume de autori şi titluri de cărţi ce voiau să atragă atenţia asupra prozei, pe o piaţă editorială extrem de activă, cu alte forme de expresie. Pe plan intern sau, mai ales, internaţional. Aşa am ajuns să fim racordaţi la mişcările tectonice de ultimă oră ale prozei contemporane. Aşa sîntem up-to-date cu epica ce se practică şi se consumă în lume. Noua colecţie de literatură universală din 2006 primea ca siglă de personalizare o pisică (pisoi?) neagră şi titulatura de botez, „Raftul Denisei“, după numele coordonatoarei colecţiei, poeta Denisa Comănescu. Au trecut, iată, cum-necum, cinci ani şi deja „Raftul Denisei“ s-a transformat într-o selectă bibliotecă. Această afirmaţie o facem cu mîna pe inimă şi fără să facem graţii unei editoare extrem de ambiţioase, tenace şi temeinic aşezate, cu proiectele sale, în lumea editorială românească. La urma urmelor, este vorba de munca şi de viaţa unui om, nu doar de vanităţi şi orgolii nemăsurate sau de vreun capriciu de cucoană care se plictiseşte. Denisa Comănescu este o poetă şi editoare cu vechi stagii. A absolvit Filologia bucureşteană şi a lucrat ani în şir la Editura Univers, unde a redactat, editat şi tradus – mai puţin, e adevărat – o sumedenie de cărţi şi de autori. Ca poetă a debutat relativ devreme, în 1979, cu o plachetă de versuri – Izgonirea din paradis, la Editura Cartea Românească. Au mai urmat cîteva premii, alte cîteva volume, nu multe, faţă de ritmul în care, în general poeţii români îşi înghesuie producţiile lirice, ca boabele de mărgele pe şiragul anilor – care au impus-o în eşalonul de frunte al liricii româneşti. Doar că acum evaluăm o colecţie de proză şi nu vrem neapărat să facem portretul unei autoare. Experienţa antedecembristă la Editura Univers a fost valorificată, după revoluţia din 1989,