"Din punctul meu de vedere, nu este o noutate (plecarea Nokia din Romania n.r.). Va pot spune ca am avut frecvent discutii cu Guvernul, mai ales dupa ce s-a vehiculat aproape ca fiind sigura o prelungire a perioadei de criza economica.

Am cerut sa vizeze crearea de locuri de munca in deciziile pe care urmeaza sa le ia. De asemenea, va pot spune ca am avertizat asupra acestui risc ca multinationalele sa inceapa sa-si reduca activitatea pe teritoriul Romaniei si iata ca incepe sa se intample. (...) daca ii vom mai tine (pe investitorii straini n.r.) mult cu birocratia noastra si cu lipsa de curaj in a ne asuma decizii importante, o sa-i pierdem si pe acestia.

Este riscul pe care Guvernul, daca nu actioneaza, si-l asuma deliberat si va trebui sa raspunda, nu pentru ce a facut, ci pentru ce n-a facut, daca nu va face suficient de rapid."

Sunt vorbe rostite de Traian Basescu la adresa Guvernului Boc. Nu Nastase, nu Tariceanu, ci Boc. Si nu sunt primele de acest fel.

Iar avertismentele ignorate la care face referire seful statului se adauga unui lung sir de alte asemenea semnale si solicitari, pe care presedintele le-a rostit, presedintele le-a auzit. De cate ori a vorbit presedintele cu peretii sediului din Modrogan sau ai Palatului Victoria in ultima vreme? Sa ne amintim.

A vrut regionalizare, deci, implict, debaronizare, partidul s-a facut ca ploua. A vrut modificarea Constitutiei, nici macar comisia speciala condusa de PDL nu s-a reunit. A vrut reducerea TVA, a vrut impozitarea tuturor pensiilor, a vrut reforma asistentei sociale, s-a opus cosului pensionarului, a vrut vreo doua remanieri, a vrut premier tehnocrat. Si ce daca? Despre absorbtia fondurilor europene vorbeste de ma mir ca nu s-a plictisit. Rezultatul? 3%.

Daca ne mai amintim si de voturile din Parlament in cazurile Ridzi si Pasat si de