Toleranţa la durere creşte cu 10% dacă râdem cu poftă pentru 15 minute, organismul se relaxează, iar recuperarea după boli se face mai repede.
Terapia prin râs este considerată un adjuvant în recuperarea după boli, dar şi o modalitate de a atenua suferinţa celor cu afecţiuni grave, care presupun dizabilitate şi durere.
Părintele terapiei prin râs este considerat cercetătorul Hunter Adams, care a început primele studii despre efectul râsului asupra organismului la Institutul „Gesundheit" din Virginia, Statele Unite. Ulterior, numeroase studii au confirmat efectele pozitive ale râsului asupra sănătăţii organismului.
Scapi de durere cât ai... râde
Numai un sfert de oră de râs în hohote scade senzaţia de durere cu 10%, iar efectul analgezic poate creşte dacă râdem mai mult de atât. Este concluzia cercetătorilor de la „British Royal Society" care susţin că efectul analgezic se datorează secreţiei de endorfină, un neurotransmiţător responsabil pentru starea de bine a organismului. Mai exact, râsul stimulează secreţia acestui neurotransmiţător care, la rândul lui, inhibă receptivitatea centrilor durerii de pe scoarţa cerebrală. Prin urmare, durerea este resimţită la intensitate mai mică şi este mai uşor de tolerat în cazul unor afecţiuni precum artrita, migrenele sau în cazul durerilor musculare.
Aceleaşi endorfine secretate în timpul râsului acţionează pozitiv şi asupra sistemului nervos, relaxând şi detensionând organismul. Emoţiile negative, dar şi afecţiunile psihiatrice din categoria depresiei şi tulburărilor de anxietate pot fi prevenite prin râs. Sistemul imunitar şi, implicit, protecţia organismului în faţa infecţiilor sunt activate datorită râsului. Mecanismul este simplu: un organism relaxat îşi poate folosi toate resursele pentru a lupta cu boala, în schimb, un organism stresat îşi foloseşte mai puţine resurse pentru apărare, fi