În contextul scandalului Schengen contra lalele, Ioan Mircea Pascu se lamenta aici, pe contributors.ro, în ce condiţii lucrează ei, membri români ai Parlamentului European: „Pana la urma, sunt bucuros că acest caz permite romanilor, prea puțin sensibili la ce se întâmpla la Bruxelles, sa vadă care este adevăratul climat în care europarlamentarii români sunt nevoiţi sa activeze zilnic”.

Anul trecut în toamnă Centrul Român de Politici Europene (CRPE) a organizat cu sprijinul europarlamentarilor Monica Macovei şi Maria Nedelceva (Bulgaria) un eveniment sub formă de audiere publică în Parlamentul European în cadrul căruia a lansat raportul „Merita păstrat. Eficienta Mecanismului de Cooperare si Verificare pentru Romania”. Înainte de eveniment am profitat că eram în Bruxelles şi m-am întâlnit cu un bun prieten care lucrează la Comisie pe o poziţie înaltă. Ne-am contrazis, cordial, dar nu am căzut de acord. El spunea cam acelaşi lucru: românii din cadrul instituţiilor europene nu pot obţine maximul pentru România pentru că li se dă peste nas cu MCV-ul. El era convins că MCV-ul trebuie să devină rapid istorie căci altfel românii au o putere de negociere scăzută în diferitele situaţii în care se află. Îl cred, ştiu că aşa este şi are dreptate. Chiar am empatizat cu situaţia lui. Cu toate acestea, eu cunosc realitatea de acasă, justiţia este nereformată şi încă mă lovesc de corupţie şi nu doar la televizor.

Traian Băsescu se duce de cel puţin două ori pe an la Bruxelles cu ocazia Consiliilor Europene. Ocazie de fotografiat, de negociat şi de luptat pentru interesele României. Nu cred că-i vine prea uşor să ţină aproape de agenda europeană şi să negocieze eficient, având cele două ghiulele legate de picioare: pe una scrie Schengen iar pe cealaltă MCV. Cred că din cauza asta se enervează, sper să se enerveze.

De ce mă bucur că Mircea Paşcu şi restul europarl