Al doilea mesager al artei dansului, prezent în ediţia 2011 a Festivalului Internaţional „George Enescu”, a venit tot din zona dansului francez.
De astă dată un nativ, Thierry Malandain, director, din 1998, al Centrului Coregrafic Naţional din Biarritz, Malandaine Ballet Biarritz, şi autor a peste şaptezeci de coregrafii neoclasice, montate la compania sa, dar şi la multe alte companii, de la Paris la Singapore.
Apreciat de critica franceză drept una dintre rarele personalităţi ale dansului neoclasic actual francez, capabil să înlocuiască pe marii creatori ai acestui gen care l-au precedat în secolul XX, coregraful s-a prezentat publicului românesc cu două spectacole: Magifique, pe muzică de Piotr Ilici Ceaikovski, un spectacol parodic tocmai la adresa filonului din care descinde, acela al clasicului pur, şi Romeo şi Julieta, pe Simfonia dramatică pentru solişti, cor şi orchestră de Hector Berlioz, o creaţie care-i aparţine integral şi care ne-a dat posibilitatea de a cunoaşte mai temeinic universul creativ al coreautorului.
Între profesorii care l-au format pe Thierry Malandain se află şi o persoană cunoscută nouă, un pedagog de talie internaţională, Gilbert Mayer, care în 2003 şi în 2005 a făcut stagii cu elevii Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” şi cu balerinii Operei Naţionale Bucureşti, ucenic al lui Serge Lifar, adică chiar al celui care, alături de Georges Balanchine, a creat stilul neoclasic, în anii ’30 - ’40, ai secolului trecut. Filiaţia directă explică şi drumul pe care l-a urmat Thierry Malandain. Dar, aşa cum a demonstrat în cele două spectacole prezentate la Bucureşti, este vorba de un neoclasico – modern, dinamic, în plină evoluţie.
Am văzut destul de multe parodii la adresa dansului clasic, concepute de dansatori de dans contemporan, chiar la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, dar cea gândită de Thierry M
