* piesa abordează temele opresiunii, autorităţii, morţii, pasiunii şi frumuseţii şi radiografiază efectul bărbatului asupra femeii, dintr-o perspectivă în care mitul fructului oprit este motorul ce sfâşie destinele personajelor
"Casa Bernardei Alba", piesa dramaturgului spaniol Federico Garcia Lorca, s-a jucat, miercuri seară, pe scena mare a TMF. Protagonişti - actori dintr-un oraş de care, de la mineriade, nu s-a auzit mai nimic. Petroşani. Stigmatizat şi izolat odată cu întreaga Vale a Jiului după evenimentele de la începutul anilor de tranziţie, Petroşaniul îmi pare că e gata de explozie, după ce şi-a amestecat în el energiile artistice, la fel cum, personajele feminine din piesa lui Garcia Lorca şi-au amestecat până la climax tensiunile erotice. Pentru mine, spectacolul regizat de Sorin Militaru a fost o surpriză mai mult decât plăcută şi-mi întăreşte ideea că există o soluţie culturală pentru comunităţile care, din punct de vedere social ori economic, îşi caută drumul către normalitate. Dar asta e o altă poveste...
"Casa Bernardei Alba" abordează temele opresiunii, autorităţii, morţii, pasiunii şi frumuseţii şi radiografiază efectul bărbatului asupra femeii, dintr-o perspectivă în care mitul fructului oprit este motorul ce sfâşie destinele personajelor. În fapt, după moartea celui de-a doilea ei soţ, Bernarda Alba controlează cu mână de fier vieţile fiicelor sale Angustias (39 de ani), Magdalena (30), Amelia (27), Martirio (24) şi Adela (20). Constrânse la izolare, doliu şi castitate, în cele cinci femei se aprind dorinţe ce ameninţă să ruineze echilibrul şi liniştea pe care "femeia-patriarh" Bernarda le păstrează doar prin teroare. Mâncate de pasiune, însă erodate de invidie, gelozie şi frustrări, fetele îşi consumă fanteziile prin autoerotism într-un cadru carceral ce sporeşte şi pune în valoare tensiunea sexuală. În final, spectacolul s
