În perioada 19-22 septembrie, Forumul Cultural Austriac, în parteneriat cu Uniunea Cineaştilor din România, a organizat, la Cinema Studio din Bucureşti, Zilele Filmului Austriac. Patru producţii cinematografice de ficţiune din ultimii 15 ani, remarcabile nu doar prin calităţile lor artistice (care le-au asigurat recenzii favorabile şi distincţii importante), ci şi prin marele lor succes la public (atît austriac, cît şi internaţional), au fost alese pentru a sugera evoluţia recentă a unei cinematografii naţionale puţin cunoscute la noi. Trei dintre ele sînt filme despre problemele Austriei contemporane, iar altul prezintă o poveste din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar avînd la bază un caz real. Aşadar, toate cele patru producţii au legături strînse cu realitatea. În plus, toate filmele au subiecte interculturale (drept dovadă, germana este doar una dintre limbile folosite), iar majoritatea personajelor principale tind către altceva şi altundeva, din năzuinţa lor născîndu-se drama.Austria, staţie de tranzit Florian Flicker, regizor austriac de teatru şi film, şi-a lansat în 1998 lungmetrajul Suzie Washington, care i-a adus popularitatea. Protagonista filmului este Nana Iaschwili (interpretată de cunoscuta actriţă Birgit Doll), profesoară de franceză şi rusă. Ea reuşeşte să fugă de războiul civil dintr-o nenumită fostă republică sovietică (posibil Georgia), dar e reţinută din drumul ei către America mult visată, pe aeroportul din Viena, deoarece are o viză falsă. „Ţara mea se sinucide“, încearcă această „refugiată economic“ să înduioşeze personalul austriac, însă legea-i lege: Nana este obligată să rămînă două zile în zona de tranzit a aeroportului, pînă la următorul zbor către patria de care ea vrea să scape (aici, regizorul-scenarist anticipează Terminalul lui Steven Spielberg). Atunci cînd atenţia poliţiştilor este distrasă de un incident armat impl