În Ucraina, Iulia Timoşenko riscă şapte ani de închisoare, în contextul unui proces pe care şi occidentalii, nu numai fostul prim-ministru, îl consideră ca având o conotaţie politică. Într-un moment în care la Varşovia are loc un summit pe tema parteneriatului dintre Uniunea Europeană şi şase ţări ale Europei orientale, occidentalii încearcă să-şi elaboreze o strategie în dialogul cu o lume căreia nu-i cunosc toate resorturile.

Estul Europei şi Europa orientală rămân un spaţiu reglementat de legi, tradiţii, coduri şi contradicţii, ale căror semnificaţii le scapă deseori occidentalilor. Cum e posibil să se menţină în Republica Belarus un dictator precum Alexandr Lukaşenko, apoi cum de reuşesc ruşii să reducă la neant esenţa democraţiei, dar să-i păstreze totuşi un mecanism de faţadă, cum e posibil un proces precum cel al Iuliei Timoşenko, iată adevărate mistere.

În privinţa fostei "doamne de fier" din Ucraina, paradoxul constă că această pro-europeană detestată de ruşi este condamnată pentru vina de a-i fi favorizat tocmai pe ruşi în contextul unui contract gazier. Şi pentru amplificarea paradoxului, ea este condamnată de o justiţie de la Kiev controlată de un preşedinte ucrainean pro-rus, dar care vrea acum să se apropie de Uniunea Europeană.

Imposibil să nu observăm aici singurul element care mai rămâne inteligibil şi anume că preşedintele Victor Ianukovici are o răfuială politică personală cu fosta eroină a "revoluţiei portocalii". Când occidentalii îi cer însă lui Ianukovici să fie mai clement în privinţa Iuliei Timoşenko, orgoliul slav se înfierbântă şi Kievul denunţă "inadmisibilul şantaj occidental": cum adică, apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană ar putea fi compromisă dacă nu este lăsată în pace doamna Timoşenko?

În materie de relaţii politice, estul şi vestul Europei pot avea uneori aceeaşi limbă, respectiv engleza, dar nu ş