Faptul ca suntem tinuti la bariera spatiului Schengen si ca, la drept vorbind, ni se tranteste usa in nas ne doare teribil.
E si o chestiune de orgoliu, de mandrie ranita, dar si o problema ce ne arunca in plina confuzie. Am fost socotiti niste foarte buni europeni, cat timp au dat navala si s-au instalat pe la marginea tuturor oraselor din Romania, zeci de multinationale vest europene. Iata ca ne vand de ceva vreme fructe exotice, automobile occidentale, haine si parfumuri frantuzesti, tot felul de obiecte de lux sau inutile, lalele olandeze sau carne si lactate aduse de te miri unde, pe lei romanesti, care nu au nici o problema sa devina dolari, sau euro, sau franci elvetieni... Si care, evident, iau drumul apusului, inclusiv imbogatind zona Schengen. Iar cand e sa trecem si noi de bariera aceasta, mai mult simbolica, ni se spune ca nu mai corespundem! Cum vine asta? Ori atunci cand se producea deschiderea noastra spre comertul international, nu am prea stiut cum sa ne "vindem" integrarea economica si am comis greselile tipice tarilor bananiere, care se lasa pacalite, ori ne-au vandut en gros, pe usa din dos, propriii nostri politruci (de au ajuns taranii Baraganului sa-si planga recoltele abundente pe care nu le vrea sau nu le plateste nimeni corect)! Cert este ca in momentul de fata, noi nu mai stim cu ce idei sa ne pledam convingator cauza, intr-o Europa care isi pune la randul ei noi intrebari, cuprinsa de griji economice fara precedent, asaltata de noi valuri de imigranti. Iar in aceasta ecuatie, romanii si bulgarii au ramas un soi de popoare migratoare din interiorul limesului, inca fara cetatenie imperiala, buni ca rezerva, dar nu tocmai de incredere. Nu ne place nici ca ne explodeaza in fata adevaruri mai vechi, pe care le credeam bagate bine sub pres: de pilda, complexa problema a romanilor deloc "europeni", acolo pe unde umbla, romi sau neromi
