Un subiect atat de gras ca inchiderea fabricii Nokia din Romania nu putea fi ratat de politicienii care au imbracat camasa mortii PDL si n-au prevazut ca trebuie sa aiba mai multe de aceeasi culoare in dulap, ca sa nu miroasa transpiratia.
Si daca analistii economici au gasit taria de caracter sa explice, din platourile televiziunilor care au misiune sa arate ca Guvernul Boc bate toate standardele in materie de incompetenta, ca decizia finlandezilor n-are nicio legatura cu autoritatile, criticii lui Emil Boc au fost ajutati de aceasta data de insusi Traian Basescu.
Situandu-se pe aceeasi pozitie cu glasuitori ai Opozitiei, presedintele a varat degetul in ochii premierului afirmand ca birocratia si lipsa de curaj (da, e chitit acuma pe Rosia Montana!) vor determina si alte divizii de multinationale sa-si ia catrafusele din Romania. O atitudine servila, care arata, insa, care este pretul nesocotirii necesitatilor producatorilor interni, care si ei trebuie ajutati sa traiasca si sa dea de lucru la oameni, nu numai strainii: dependenta de calculele de profit ale investitorilor occidentali.
Vasazica Nokia a primit 90 de hectare de teren gratis, n-a bagat un cent in viabilizarea acestuia, este scutita de plata impozitelor de imobile, deoarece functioneaza intr-un parc industrial, a amortizat investitia de 60 de milioane de euro in doi ani, a scos in 2010 un profit de zeci de milioane de euro, insa fricosii si birocratii o alunga, dupa parerea presedintelui.
Ce ar mai fi trebuit sa faca Boc, domnule Basescu, pentru a fi considerat curajos si promotor al unei administratii suple? Sa continue sa achite 15 milioane de euro pe kilometru la autostrada Transilvania, numai ca sa aiba Nokia pe unde sa transporte marfa executata de muncitori platiti cu 150 de euro pe luna?
Nokia aduce componente din India si China, prin urm
