Poate că Mihai Stoica avea dreptate când împărţea fanii din România în două categorii: spectatori şi suporteri. Aseară, am putut toţi să ne dăm seama şi de diferenţă, şi în ce categorie intră oamenii care ţin cu Rapid.
Naţional Arena a avut aseară parfum de Giuleşti. Glasul celor 26.000 de rapidişti a pus în valoare acustica noii arene. De la încălzire, atunci când tribunele erau încă chele, fanii au dat semnalul infernului. Un fel de probă de microfon. 2-10-2-10 pe versuri dedicate lui Pancu. Scaunele nu au mai avut Super Glue ca la meciul cu Franţa şi, chiar dacă a fost pe jumătate goală, sau mai bine spus pe jumătate plină, Naţional Arena şi-a testat pentru prima oară structura de rezistenţă. Şi se mai putea vorbi mult despre partea acustică, însă şi vizual noaptea a primit multă culoare. Nuanţă vişinie. Desenul a fost oferit de galeria mutată cu viză de flotant de la cotul Giuleştiului la "sudul" dinspre Muncii. Atât despre fani şi suporteri, asta pentru că aseară pe stadion au fost şi spectatori. Vreo 80. I-am numit aici pe cei veniţi de la Eindhoven.
Poate că Mihai Stoica avea dreptate când împărţea fanii din România în două categorii: spectatori şi suporteri. Aseară, am putut toţi să ne dăm seama şi de diferenţă, şi în ce categorie intră oamenii care ţin cu Rapid.
Naţional Arena a avut aseară parfum de Giuleşti. Glasul celor 26.000 de rapidişti a pus în valoare acustica noii arene. De la încălzire, atunci când tribunele erau încă chele, fanii au dat semnalul infernului. Un fel de probă de microfon. 2-10-2-10 pe versuri dedicate lui Pancu. Scaunele nu au mai avut Super Glue ca la meciul cu Franţa şi, chiar dacă a fost pe jumătate goală, sau mai bine spus pe jumătate plină, Naţional Arena şi-a testat pentru prima oară structura de rezistenţă. Şi se mai putea vorbi mult despre partea acustică, însă şi vizual noaptea a primit multă
