Imediat după izbuncirea crizei datoriilor de stat în Europa, marcată de salvarea de urgenţă a Grecia, pieţele au pus aceeaşi etichetă de „următoarea pe listă“ statelor de la periferia Europei (Portugalia, Spania, Italia, Irlanda). Spania a reuşit însă să se îndepărteze de zona de foc şi să înlăture temerile şi speculaţiile faţă de abilitatea statului de a trece cu bine de criză.

Atunci când a izbucnit criza datoriilor de stat în Europa, investitorii speriaţi murmurau: „Va fi Spania următoarea Grecie?“. Nu a trecut mult până ce un reporter „impertinent“ i-a pus această întrebare lui José Luis Rodriguez Zapatero, premierul Spaniei, în timp ce ţara celebra, în ianuarie 2010, preluarea preşedinţiei UE pentru şase luni. Domnul Zapatero, cu o licărire în ochii care-i semănau cu cei ai unei căprioare, a răspuns că nu există niciun fundament pentru a compara Spania cu Grecia, îşi aminteşte editorialistul „Financial Times“ Tony Barber.

Analiştii spuneau că este doar o chestiune de timp până când cele două state vor ajunge în postura Greciei, forţate să ceară împrumuturi de urgenţă pentru a supravieţui. Oficialii spanioli şi italieni îi contraziceau spuneau că nu au probleme. Ambele părţi au minţit, exact aşa cum o făcuse cu un an în urmă şi George Papandreou, care părea foarte sigur pe el atunci când spunea că Grecia nu va intra în faliment. Deznodământul Atenei, care doar oficial nu a intrat în faliment, în rest – da, şi care doar oficial nu şi-a restructurat datoriile, în rest le-a amânat, renegociat şi reeşalonat, îi făcea pe analişti să fie cel puţin sceptici faţă de declaraţiile lui Zapatero şi ale lui Silvio Berlusconi, primul ministru italian. Unul dintre cei doi premieri s-a ţinut însă de cuvânt şi a şters numele ţării sale de pe lista neagră a pieţelor financiare.

După aproape doi ani de când era întrebat dacă nu cumva