Cultivă elevilor dragostea pentru lectură şi de fiecare dată vine la catedră cu entuziasm, pe care îl împărtăşeşte tinerilor.

Născută pe meleaguri buzoiene, într-o familie care întotdeauna a pus pe primul loc educaţia copiilor, Dobriţa Tănase a descoperit limba şi literatura română pe când era elevă în clasa a V-a la şcoala din satul Hueşti. Profesorul Mungiu a fost cel care i-a insuflat gustul pentru minunata lume a cărţilor şi, încetul cu încetul, copila „însetată“ de cunoaştere a început să aibă rezultate foarte bune la olimpiade şi concursuri şcolare. Odată cu intrarea la Liceul „Alexandru Vlahuţă“ din Râmnicu Sărat, Dobriţa şi-a lărgit şi orizonturile, luând decizia de a deveni cadru didactic, cu toate că tatăl său nu a fost de acord cu alegerea făcută.

„Chiar dacă părinţii mei aveau doar câte şapte clase, deoarece au prins nişte vremuri tulburi în care accesul la educaţie era mai dificil, au vrut ca eu şi fratele meu să fim realizaţi, investind totul în noi. Tata îşi dorea foarte mult să mă vadă medic, tocmai de aceea s-a opus deciziei mele de a mă face profesoară. Însă, în cele din urmă, şi-a dat seama că aceasta este vocaţia mea“, povesteşte cadrul didactic.

Trei decenii de activitate didactică

După absolvirea liceului şi obţinerea notei 10 la proba de limba română de la Bacalaureat, Dobriţa Tănase s-a încris la Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii „Alexandu Ioan Cuza” din Iaşi. Aici, s-a implicat în activităţile derulate de Casa de Cultură a Studenţilor, însă cea mai mare parte a timpului şi-o petrecea în bibliotecă, tocmai din dorinţa de a se perfecţiona. În 1979, a păşit pentru prima dată într-o sală de clasă în calitate de profesor titular de limba şi literatura română, la şcoala din Balta Albă, judeţul Buzău, iar în 1991 s-a alăturat colectivului profesoral de la unitatea „Ştefan cel Mare“ din Focşani, acolo unde se afl