Brumărel i se spune lunii octombrie prin satele noastre, iar oamenii aşteaptă, începând de acum, bruma de argint, întâia vestitoare a zăpezilor iernii. Despre Brumărel se spune că ar fi un fecior frumos, cu inima de gheaţă, şi că atunci când trece călare peste dealuri, munţi şi câmpii, iarba îngălbeneşte în urma lui, copacii îşi leapădă frunzele, florile mor. Ţăranii ştiu asta şi pregătesc livezile şi grădinile pentru iarnă: curăţă pomii de uscături, sapă de jur împrejurul lor şi la rădăcină le pun pământ negru, hrănitor. În unele sate din Ardeal încă din prima zi a lunii se scot icoanele la câmp şi se face agheazma, apoi încep semănăturile de toamnă.

În Calendarul Popular al Românilor prima săptămână a lunii se cheamă „Săptămâna lui Procoavă”, după numele sfântului care acoperă iarna pământul cu zăpadă, celei de-a doua i se spune „Săptămâna Satului” şi stă sub semnul lucrului din gospodărie, cea de-a treia e cunoscută ca „Săptămână a Lucinului”, în amintirea zeului protector al lupilor, iar ultima săptămână a lunii e Săptămâna lui Sâmedru, zeitate însemnată a Panteonului românesc, peste care s-a suprapus praznicul Sfântul Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Din Gromovnic citire

Şi în această lună, bătrânii satelor deschid Gromovnicul, privesc cu atenţie cerul şi pământul, iar observaţiile meteorologice pe care le fac sunt luate în seamă de întreaga comunitate. Aflăm astfel că, dacă frunzele copacilor cad în prima parte a lunii, este semn de iarnă timpurie şi grea, iar dacă plouă mocăneşte, vor fi viscole năpraznice în decembrie. În schimb, dacă bruma poleieşte câmpul şi mai şi fulguieşte din când în când, prima lună a anului va fi însorită, întocmai ca primăvara.

Cerul lui octombrie are şi el semnele lui, care aşteaptă să fie citite şi înţelese. În vreme de seară, de vrei să ştii ce vreme va să fie în anul următor, trebuie să cauţi