•Cum aţi ajuns să practicaţi iluzionismul. Povestea (romantică) a copilului care nu voia altceva decât să îmbrăţişeze această vocaţie vi se potriveşte?
Da, mi se potriveşte, pentru că la aniversarea vârstei de 8 ani am primit cadou o servietă de magician, iar acela a fost momentul care a declanşat pasiunea vieţii mele. Din ziua aceea, nu am vrut să fac altceva decât magie.
• Faptul ca sunteţi de origine algeriană v-a ajutat în carieră?
Sunt născut în Algeria, dar părinţii mei sunt francezi şi locuiau în Algeria la vremea respectivă. Sunt plecat de acolo de la vârsta de 4 ani şi, din păcate, nu îmi amintesc mai nimic.
• Cât de greu este să devii iluzionist? De cât talent şi câtă muncă ai nevoie?
Mai presus de toate este pasiunea. Lucrez tot timpul, şi ziua, chiar şi noaptea şi mă gândesc nonstop la noile mele numere de iluzionism sau cum să le îmbunătăţesc pe cele deja realizate. Mă trezesc dimineaţa ca să le schiţez. Această pasiune nu m-a lăsat în momentele grele ale vieţii mele.
• Povestiţi-ne despre colaborarea dvs. cu David Cooperfield.
Am ajuns să ne cunoaştem datorită prietenului meu Christian Fechner, un mare producător de filme şi mare pasionat de magie. Apoi am început să schimbăm idei şi să colaborăm.
• Care a fost cel mai greu număr al carierei dvs.?
Cel mai dificil pentru mine a fost să pun în scenă acest spectacol care va avea loc la Bucureşti pe 12 octombrie. Este visul vieţii mele.
• A existat vreodată vreun moment dezastruos, în timpul unui spectacol, când ceva nu a ieşit cum trebuie?
Există inevitabil riscuri atunci când te ridici în aer. Am avut un accident grav în timpul punerii în scenă a unui nou număr de magie, iar atunci am căzut de la 12 metri înalţime. Timp de mai multe luni am fost imobilizat într-un scaun cu rotile, însă tot timpul mi-am păstrat pasiun