Arhitectul Şerban Ţigănaş povesteşte meciul pe care echipa sa l-a disputat pentru a construi "Cluj Arena". Urmează votul publicului şi al timpului.

La început sînt cîteva linii pe hîrtie. Apoi tot mai multe, unite, împreună. Aşa s-a născut şi "Cluj Arena". Acolo, clujenii vor fi laolaltă şi nu doar în ziua meciului. "Eu sper ca stadionul să placă. El a fost pentru noi ocazia să încercăm o arhitectură destul decurajoasă şi totuşi raţională". Preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România nu joacă rolul tipului ocupat, prins între o şedinţă importantă şi o negociere urgentă. Şerban Ţigănaş e amabil, deschis. Nu i-a fost greu să proiecteze un stadion pe acelaşi calapod: transparent, ce îţi permite să priveşti înăuntru la un antrenament sau, dacă eşti în incintă, să ai impresia căte plimbi pe un balcon uriaş pe malul Someşului. "Cluj Arena" va înlocui cuvîntul "acasă".

- Cum aţi pornit la drum?

- Provocarea a fost mare de la început. Şi noi am simţit presiunea acestei încercări. În România nu exista experienţa precedentă, vreun termen de comparaţie. Dacă vă aduceţi aminte stadionul dinainte, e ca şi cum ai face o comparaţie între o căruţă cu coviltir şi un autoturism performant. Următoarea generaţie va fi o maşină performantă, cu combustibili noi, scaune încălzite, comenzi digitale. Totul se mută pe confortul spectatorului, pe calitatea celor care se ocupă de transmisii, de procesarea evenimentului ce se petrece pe stadion.

- Ce idei au susţinut proiectul?

- Un stadion bun este acela care are sens şi cînd nu sînt evenimente. Ne-am concentrat asupra relaţiei stadionului cu zona imediat învecinată, cu parcul, promenada. Am vrut un stadion care bucură trecătorul şi lucrurile acestea cred că încep să se simtă încă înainte de a fi dat în folosinţă şi înainte de a fi terminate şantierele din jur. Am văzut primul cuplu de tineri că