"Ulciorul nu merge de două ori la apă" se zice din bătrâni, iar noi avem posibilitatea să conştientizăm că şi în fotbal se întâmplă acelaşi lucru.

Dacă în campionat acest lucru ne este demonstrat de Unirea Urziceni sau Oţelul Galaţi, undeva mai sus de terenul de fotbal, ce-i drept, nici chiar aşa de sus, într-un birou care era odată în Ghencea sau pe o bancă de rezerve împărţită cu Lăcătuş, Cârţu sau Levy, Mihai Stoica vine să întărească proverbul străvechi.

S-a autoproclamat "cel mai bun manager din istoria fotbalului românesc", cu argumente mai mult sau mai puţin solide. Trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, iar MM a reuşit performanţe de neegalat până în acest moment. Indiferent că antrenor era Zenga, Protasov, Olăroiu sau Dan Petrescu, funcţia de manager era deţinută de el, iar performanţele au trecut şi prin jurul numelui său.

A revenit la Steaua deşi spune cu o convingere ieşită din comun că "nu ling acolo unde scuip". A uimit întreaga lume, a adunat critici, înjurături dar şi speranţe în rândul suporterilor roş-albaştrii. În ciuda pumnului aplicat cu ani în urmă acelui suporter, în ciuda războiului mediatic avut luni la rând cu Gigi Becali, acesta nu negat niciodată că este stelist, iar suporterii încă aveau vie în memorie performanţa semifinalei de Cupa UEFA.

Cea mai mare dezamăgire a revenirii lui MM, însă, abia acum şi-a scos ghearele. Au trecut luni de când a revenit, a trecut un campionat, o supercupă, iar al doilea titlu păşeşte tiptil, tiptil pe lângă fosta grupare din Ghencea. A refuzat fotbalişti care acum marchează împotriva Stelei sau fac senzaţie la Vaslui, a adus un antrenor care şi-a bătut joc de munca depusă de Dan Petrescu la Urziceni şi, cel mai grav pentru suporterii Stelei, şi ,probabil, picătura care a umplut paharul, opunerea rezistentă şi chiar ameninţătoare a venirii lui George Ogăraru la Steaua. @N_