Ziua de 27 septembrie 2011 a fost una neagra pentru neiubita republica si fragila democratie care incearca sa prinda radacini in Romania, dupa 22 decembrie 1989, in pofida sortilor deseori potrivnici si unui raport de forte net defavorabil. A fost, ca sa preluam o expresie a lui Franklin Roosevelt, "o zi care va trai in infamie".
La 27 septembrie, un complet de 5 "judecatori" ai Inaltei Curti de Justitie si Casatie (ICCJ), adica ai instantei supreme de judecata a Romaniei, l-a achitat pe cetateanul Dumitru Ion, dupa un proces care a durat nu mai putin de 5 ani.
Acesta, deputat PSD si fost director general al Romsilva, a dat finantelor publice din Romania, in 2004, una dintre cele mai spectaculoase "lovituri". Institutia pe care fruntasul PSD o "conducea" a achizitionat (din bani publici, caci vorbim despre o regie de stat), cu echivalentul sumei de 300.000 de euro, o rabla de tanc produs in URSS pe vremea lui Brejnev, importat din Ucraina in 2003, contra sumei de 6.000 de dolari. "Achizitia publica" s-a facut, desigur, de la o firma privata apartinand unor amici politici de-ai fruntasului PSD.
Dupa ce au petrecut 5 ani frunzarind dosarul, "judecatorii" ICCJ au decis ca "lipsesc elementele constitutive ale infractiunii". O firma privata, evident disparuta intre timp, a obtinut un profit de 5000% (cinci mii la suta!) dintr-o tranzactie cu statul, dar ICCJ nu a vazut in asta decat, cel mult, un "management defectuos".
Profituri de 5000% nu se pot obtine din nicio afacere legala, dar nici macar din afaceri ilegale precum traficul de droguri sau de arme. Cel putin, pe vremea cand ICCJ era terenul de joaca al lui Catalin Voicu, dezastrul era cat de cat ordonat. Se "negociau" NUP-uri, amanari, suspendari, dupa caz, dar nu se dadeau "motivari ale instantei" de natura sa-i lase si pe mexicanii din cartelul Sinaloa cu gura cascat
