Data de 30 octombrie 1961 va trai in infamie ca data la care a avut loc detonarea celui mai puternic dispozitiv nuclear conceput vreodata. Un adevarat test de forta din partea sovieticilor, Bomba Tarului, numita astfel dupa titlul purtat de monarhii slavi, a avut puterea tuturor explozibililor folositi in Al Doilea Razboi Mondial inmultita cu zece.
Daca bombele de la Hiroshima si Nagasaki au pus capat unui razboi, atunci Bomba Tarului ar fi fost cea care ar fi sfarsit pe veci razboaiele. De aproape o mie de ori mai distructiva decat cele care au nivelat orasele nipone, Bomba Tarului ramane cea mai distrugatoare creatie plasmuita de mintea umana.
Unda de soc a traversat planeta de trei ori, iar ciuperca exploziei s-a inaltat de sapte ori cat muntele Everest, atingand mezosfera.
Bomba Tarului, un instrument de propaganda
Pe 10 iulie 1961, la ordinele lui Hrusciov, fizicianul Andrei Sakharov a fost insarcinat cu punerea la punct a unei arme nucleare de 100 de megatone, ce se vroia a fi gata in numai patru luni.
Motivatia a fost una strict politica, facand parte dintr-o serie de astfel de decizii menite a demonstra forta Uniunii Sovietice.
Inceperea constructiei Zidului Berlinului in luna august a aceluiasi an au tensionat relatiile cu Occidentul si Criza Rachetelor Cubaneze in cel urmator a presupus o demonstratie in plus a puterii Uniunii Sovietice, dar a adus umanitatea in pragul propriei extinctii.
Prima schita a dispozitivului
Sakharov a estimat ca o bomba de 100 de megatone, echivalenta cu 100 de milioane de tone de TNT, ar fi devastat o zona cu diametrul de 60 km si pagube pe inca 40 km. La 170 de km ar fi provocat arsuri de gradul 3 si leziuni ale ochilor la 220 km. In afara de acest lucru un sfert din cantitatea de radiatiile nucleare prezente in atmosfera pana la acel
