Pe 24 ianuarie 1630, in jurul pranzului, pe cerul Romei s-au putut vedea sapte sori. Spectatorii vremii au considerat fenomenul drept un semn celest de noroc sau rau prevestitor, ei fiind martorii oculari ai unor efecte halou uimitoare.
O diagrama realizata in 1630, care prezinta cei sapte sori deasupra Romei, pe fondul unui cer spectaculos, considerata pierduta pentru totdeauna, a fost regasita, precizeaza publicatia Nature.
Iezuitul Christoph Scheiner a inregistrat fenomenul, impreuna cu unul similar, vazut zece luni mai devreme. Munca lui l-a inspirat pe astronomul olandez Christiaan Huygens (secolul al XVII-lea) pentru dezvoltarea si explicarea modului in care efectele halo ar putea aparea in mod natural.
Un bibliotecar din Germania a descoperit recent o copie a acelei reprezentari.
Efectele de halou sunt cauzate de refractia si reflexia luminii pe particulele de gheata, manifestandu-se prin aparitia de inele, cercuri, sau arce in jurul Soarelui sau Lunii.
Scrisorile lui Scheiner si diagramele realizate, care descriu halouri, fenomene optice atmosferice spectaculoase, au fost explicate pentru prima data de Rene Descartes.
Cele doua documente originale au disparut misterios in 1658. Huygens, impreuna ca astronomul francez Pierre Gassendi, au introdus intr-un manuscris o copie a diagramei din 1629 si 1630, descriind in detaliu fenomenul de optica atmosferica.
Timp de secole, reconstructia Huygens a fost singura care prezenta fenomenul straniu petrecut in 1630 pe cerul Romei. In 1890, o imprimare originala a documentului lui Scheiner se gasea la Biblioteca Universitatii din Munchen, Germania, dar care ulterior a fost distrusa, in timpul bombardamentelor din 1943.
Eva Seidenfaden, bibliotecar la sectia stiinte a Bibliotecii Trier, adunand date digitalizate din arhivele Herzog, d
