Nu suntem mamaligari asa cum cred unii, suntem oameni cu gusturi rafinate care, de-a lungul celor 200 de ani de cand porumbul a intrat in cultura si-n bucataria romaneasca, am invatat sa combinam mancarurile si stim acum ce e bun numai cu mamaliga: branza cu smantana, pestele, sarmalele, tochitura noastra moldoveneasca, branza de burduf.
Cea mai buna mamaliga e cea facuta din porumb macinat la moara, nu din cel cumparat de la supermarket si tratat cu chimicale, la foc mocnit, cu lemne, in timp, pentru ca malaiul sa aiba timp sa fiarba in voie. La aragaz, iese o mamaliga fugarita dar la nevoie e buna si asa pentru ca soba cu lemne si la tara a inceput sa fie inlocuita cu cea cu gaze.
Pentru cine nu stie, mamaliga se face foarte usor, doar ca trebuie multa rabdare ca sa fiarba bine si sa iasa gustoasa. Se pune pe foc ceaunul cu apa si putina sare. Cand apa clocoteste, se toarna faina in ploaie amestecand mereu pentru ca malaiul sa nu faca cocoloase. Apoi, se lasa sa fiarba la foc mic. Se mesteca in ceaun cu facaletul, lingura de lemn ori o furculita, cand mamaliga este mai mica. Cand incepe sa se desprinda de ceaun e semn ca-i fiarta si poate fi rasturnata, pe un fund de lemn, special pentru mamaliga, sau o farfurie intinsa.
Prea putin cunoscut ca medicament, porumbul are efecte deosebite in multe boli asa cum au constatat cercetarile etnologice care au pus in evidenta existenta unor aplicatii terapeutice de o eficienta uimitoare. In afara de faptul ca este un aliment delicios si un inlocuitor mult mai bun al painii, mamaliga este si un remediu natural, eficient in boli precum bronsita, raceala, afectiuni intestinale, afectiuni ale ficatului, diabet.
Raceala si durerile in gat se trateaza, extern, cu cataplasme cu mamaliga, asa cum procedau bunicile noastre. Se pune mamaliga pe o bucata de panza sau tifon si se aplica pe
