Am primit cu bucurie invitaţia de a descoperi o interesantă expoziţie deschisă la 17 septembrie la Muzeul Ţăranului Român: „Pe aripile timpului”, un univers sonor şlefuit o dată cu trecerea anilor, după cum au fost vremurile: pornind de la folclorul autentic, din vetrele satelor, până la hit-urile aflate în diferite top-uri internaţionale.
Am păşit în Sala de Oaspeţi a Muzeului Ţăranului, acolo unde, în semn de preţuire pentru marele etnomuzicolog Constantin Brăiloiu, este găzduită această expoziţie, transpunere a evenimentului „L’air du temps”, conceput şi inaugurat în 2009 la Muzeul de Etnografie din Geneva, cu prilejul comemorării a 50 de ani de la dispariţia savantului român. Aflu că expoziţia marchează şi 100 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Elveţia.
Sonorităţi stranii, greu de desluşit, se îmbină în cea dintâi încăpere a „labirintului”. Lumina difuză şi sunetele tainice conturează misterul. Îmi vin în minte cuvintele lui Laurent Aubert, doctor în antropologie, director al Atelierelor de Etnomuzicologie de la Geneva şi secretar general al Arhivelor Internaţionale de Muzică Populară: „Într-o măsură sau alta, toate muzicile sunt marcate de timp. (…) Muzicile se transformă o dată cu lumea”. Şi, cum nu există societate fără muzică, suntem de acord că, din cele mai vechi timpuri, omenirea a recurs la felurite mijloace sonore pentru a-şi exprima sentimentele. În următoarea încăpere a „labirintului” sunt aşezate într-o vitrină instrumente arhaice, fotografii ale savantului român Constantin Brăiloiu din timpul preţioaselor culegeri folclorice, dar şi un fonograf.
Mă răscoleşte vocea de privighetoare a Mariei Lătăreţu, din primele înregistrări realizate de Constantin Brăiloiu, şi pătrund într-o încăpere din care răsună numeroase cântări arhaice. Ce doine, ce cântări ancestrale, stocate astăzi într-o uriaşă ar
