Taxe de protecţie, intermedieri, influenţe. Metode mafiote clare, transpuse în arbitraj, implicit în fotbal. O lume care funcţionează ceas până când capii sunt arătaţi la televizor cu cătuşe la mâini.
În fotbal e axiomatic că nu poţi ajunge arbitru dacă n-ai pe cineva în spate. Mentorul local, de la judeţul din care vii, te poate susţine doar până la un moment dat. Maximum până la liga a doua. Apoi trebuie să te predea altcuiva. De cele mai multe ori, persoana care-l preia pe arbitru este un influent şef de club, cu relaţii în mediile federale înalte. Care se bate pe burtă cu şefii arbitrajului. Boss-ul e dispus să te ajute să urci, dar pentru asta trebuie să-i faci pe plac.
În urmă cu vreo 10 ani, Comitetul Executiv al FRF era plin de conducători de club. În atribuţiile acestui for intra, anual, şi alcătuirea listei FIFA. Omul tău te susţinea, dar îţi spunea că trebuie să faci muncă patriotică pentru asta. Adică să-l ajuţi în anumite meciuri de campionat. E de la sine înţeles că delegarea o rezolva tot el, vorbind la Comisie.
La un nivel mult mai înalt, arbitrul putea fi folosit ca însoţitor al brigăzilor străine în cupele europene. Aici, grăitor e cazul de acum câţiva ani al lui Sorin Corpodean. Însoţea brigăzile care veneau s-o fluiere pe CFR Cluj în competiţiile UEFA, apoi, la o săptămână-două, îi arbitra pe clujeni în campionat.
Schimbări de domiciliu
Tot Corpodean oferă un alt exemplu de adaptabilitate. Nu putea arbitra CFR-ul, fiind din Cluj. Şi atunci, şi-a schimbat domiciliul mai întâi la Ocna Mureş, apoi la Alba Iulia, pe acest criteriu preluând şi şefia AJF Alba. La Cluj n-avea loc de nume mult mai grele decât al său, cum ar fi Mircea Salomir (decedat între timp) sau Patriţiu Abrudan, director de bancă, personaj foarte bine plasat în ierarhia FRF. Cu toate acestea, toată lumea ştie că Sorin Corpodean locuieşte la Cluj-Napoca,
