Bucură-te de culorile noului anotimp, pictate până sus, la vârful Ciucaş (1.954 de metri), într-o călătorie ce traversează culmea Bratocei, Şaua Tigăilor sau Tigăile Mari, cel mai reprezentativ ansamblu de turnuri din Carpaţi. A trecut un ceas de când am plecat din Braşov şi iată că am ajuns în sfârşit în Pasul Bratocea, între judeţele Braşov şi Prahova. Suntem la o altitudine de 1.265 de metri, între munţii Ciucaş şi Grohotiş, într-o mică poiană din pădurea de conifere.

Am pornit la pas pe un drum forestier ce se îndreaptă spre releul Bratocea. După ceva minute bune de traversat o pădure luminoasă, ieşim în marea poiană a Stânii Bratocea. O clădire destul de sinistră şi dărăpănată tronează pe coasta din stânga, parcă privind cu dispreţ spre noi. E stâna din Bratocea, una dintre puţinele din munţii Ciucaş. Dincolo de releul Bratocei se văd primii colţi de piatră, deasupra pădurii de răşinoase, între nori. Sunt Colţii Bratocei, formaţiuni conglomeratice. Suntem la aproximativ 1.450 de metri altitudine şi ne trece un sentiment de optimism, pentru că ştim că până la golul alpin n-ar fi mai mult de două sute de metri.

Este destul de odihnitor să urci pe aici şi poate de asta am şi ales culmea Bratocei. Aproape am ajuns la Colţii Bratocei, unde baza stâncilor se află pe la 1.550 de metri. După un mic pâlc de molizi, ieşim cu totul în golul alpin, în dreptul unei trecători mai înguste, între conglomerate - ne găsim la Porţile Bratocei -, peste un vâlcel abrupt. Deasupra mea se vede primul vârf mai important din culmea Bratocei, undeva aproape de 1.700 de metri. Ce repede am câştigat altitudinea! Cota aceasta se numeşte Vârful Bratocii din Jos şi este adevăratul vârf Bratocea.

Urcăm spre Şaua Tigăilor

E lungă culmea Bratocei. Şi abia acum începem să o străbatem. Privirile aleargă departe, spre Gropşoare şi Bocârnea-Malaia, munţi care se văd în planur