Oraşul Craiova a fost, în trecut, în fruntea mişcărilor culturale şi naţionale, mai mult poate decât ar fi dispus cineva să creadă astăzi
Din însemnările publicate cu mult timp în urmă de magistratul craiovean Avram Vasculescu, „se va vedea că cea dintâi muzică militară din România s-a înfiinţat la Craiova şi că prima defilare a armatei din nou organizate, după veacuri de robie, s’a ţinut tot la Craiova, pe locul unde este acum părculeţul Mihai Bravu, în anul 1831“. Căutările lui Vasculescu în acest domeniu au fost cu atât mai asidue cu cât acesta a fost un mare iubitor de carte, un iscusit bibliofil, care avea una dintre cele mai valoroase biblioteci particulare din Craiova, cu peste 15.000 de volume.
„Banda Ştabului“ şi muzica militară
Împrejurarea care a determinat înfiinţarea muzicii militare a fost izbucnirea, în anul 1830, a holerei, care bântuia întreaga ţară. „Craiovenii, pentru a scăpa oraşul lor de acea urgie, se hotărâră a aduce moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, ce se află în Mănăstirea Bistriţa, şi pentru a primi acele sfinte moaşte cu toată pompa cuvenită, hotărâră să ieasă înainte la marginea oraşului toată oastea ce se afla în oraş; pentru aceasta lipsea însă podoaba acelei oştiri, adică muzica; de aceia Marele Spătar Alecu Ghica provocă înfiinţarea ei, năimind cu simbrie mai mulţi musicanţi din banda de musică, proprietatea particulară a Marelui Vornic Constantin Golescu“.
Muzicanţii au fost dichisiţi cu uniforme militare, li s-au dat chitare şi flaute luate din „isnaful bărbierilor, având de capelmaistru pe un musicant ungur, Dobos, şi un subcapelmaistru şi clarinetist, Dinică“. Cu această muzică au fost întâmpinate moaştele sfântului mai sus-amintit. „Această musică, singură în toată oştirea, s’a numit Banda Ştabului, şi s’a întreţinut din simbria ofiţerilor, care se numea paraua musicei, luându-se câte dou