"Pe mine m-au pensionat în ziua în care am împlinit 64 de ani. Ca o măsea stricată, pe care o scoţi. Senzaţia e de şoc. Ca şi cum ai veni acasă şi ai găsi în patul tău, cu soţia ta, pe cel mai bun prieten. Adică ţi s-a ocupat locul de către oamenii pe care i-ai iubit cel mai mult în viaţă: soţia şi cel mai bun prieten", a declarat Găitan pentru Adevărul.

Actorul îşi găseşte cu greu cuvintele care să exprime ceea ce simte. "Sunt dezamăgit. Dezamăgit şi de mine. Trăiesc un sentiment de vinovăţie, pentru că m-am retras. Sunt foarte trist de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Mai mult ca niciodată regret că n-am avut puterea să emigrez. Mai ales că acum, mai mult ca oricând mă simt neajutorat. Am trăit atâtea umilinţe în toţi anii ăştia, încât mă gândesc cu groază că merg încet, încet spre o vârstă când nu mă mai pot salva nici măcar cu profesia şi risc să mă lovesc de dispreţul şi răutatea oamenilor tot mai mult", a mai spus el.

Vladimir Găitan a precizat că vede moartea ca pe o evadare dintr-o lume rea şi nesigură. "Nu mi-e frică de moarte. Mă crezi că am stări de depresie şi-mi doresc să mor? Am obosit. Văd în moarte o plecare într-o odihnă binemeritată. Am fost şi sunt un tip foarte activ, dar tot ce se întâmplă în jurul nostru îmi creează o stare de nesiguranţă şi o depresie îngrozitoare. N-am garanţia zilei de mâine. Uită-te, am o căsuţă frumoasă, o curticică de 60 de metri. Nu mă găseşti cu zeci de hectare, e doar o casă cu trei dormitoare, dar nu pot să rezist, am scos-o la vânzare, pentru că nu ne mai permitem s-o întreţinem", a mai declarat.

"Pe mine m-au pensionat în ziua în care am împlinit 64 de ani. Ca o măsea stricată, pe care o scoţi. Senzaţia e de şoc. Ca şi cum ai veni acasă şi ai găsi în patul tău, cu soţia ta, pe cel mai bun prieten. Adică ţi s-a ocupat locul de către oamenii pe care i-ai iubit cel mai mult în viaţă