Cum se poate împărţi bogăţia unei ţări? Pe ce criterii? Altfel spus, cine, cum şi când împarte "tortul"? Pentru că şi în viaţa obişnuită împărţirea tortului poate deveni o problemă destul de complicată, dar când e vorba de o ţară, situaţia pare de-a dreptul imposibilă. Iar într-o ţară ca România, în care politica este echivalată cu "bătălia pentru ciolan", împărţirea "tortului" altfel decât în favoarea celui ce a "cucerit" puterea este privită cu condescendenţă. Pentru români, care s-au fript deja cu politica, e mai mult decât o iluzie, e o prostie! De aceea, acum, în plină febră pre-electorală, stereotipul conform căruia toţi politicienii sunt la fel, toţi fură, iar "schimbarea domnilor ar fi bucuria nebunilor", traduce mai mult ca oricând altcândva în istoria postcomunistă neîncrederea în capacitatea politicienilor de a împărţi corect "tortul". Cu atât mai mult cu cât "tortul", datorită crizei şi politicii de austeritate, a devenit o biată plăcintă.
Şi totuşi, o astfel de variantă de a împărţi "tortul" pare posibilă. Iar în 2011 este potrivit să reflectăm asupra ei. Căci acum patru decenii, în 1971, John Rawls (de la a cărui naştere se împlinesc tot în acest an 90 de ani) a publicat, după un deceniu de frământări profunde în societatea americană, celebra "O teorie a dreptăţii". Pentru Rawls există o modalitate de a construi o societate corectă pornind de la principiile simple precum libertatea şi dreptatea, dacă acestea sunt acceptate ca practică curentă de majoritatea membrilor societăţii. Ideile lui Rawls sunt cu atât mai interesante cu cât astăzi, în plină criză, vulgata speculatorilor financiari - aşa cum a fost ea exprimată frust la BBC News, în emisiunea de luni dimineaţă, 26 septembrie, de Alessio Rastani, un trader independent din Londra - este clară: faptul că "milioane de oameni îşi vor pierde economiile" este o "veste bună", căci aşa se fac banii.
