In scop terapeutic, de la paducel, se folosesc frunzele, florile si fructele care se culeg in septembrie, octombrie, dupa ce pica bruma, si se usuca la caldura si lumina.
Fructele de paducel au in compozitia lor flavonoide, acizi si uleiuri esentiale, tannin, zaharuri, vitaminele C si B. Preparatele din paducel au actiune vasodilatatoare, calmanta si sedativa si se folosesc in toate formele de afectiuni cardiace: aritmii, palpitatii, insuficienta coronariana, angina pectorala, nevroza cardiaca, hiper si hipotensiune, ateroscleroza.
Paducelul, numit si planta inimii, pentru calitatile deosebite in tratarea afectiunilor cardiace, se administreaza sub forma de ceai, pulbere si tincture. Ceaiul se prepara dintr-o lingurita de planta peste care se toarna o cana de apa clocotita. Se lasa 15 minute la infuzat, dupa care se strecoara. Se pot bea doua cani de ceai pe zi. Planta nu se fierbe.
Infuzia de paducel inlatura migrena, echilibreaza tensiunea arteriala, trateaza si vindeca angina pectorala, combate insomnia. Si copiii de varsta scolara pot bea cate o cana de ceai pe zi. Paducelul ajuta copilul sa se concentreze mai bine asupra a ceea ce are de invatat, face bine celor care sufera de panica si tristete, ii ajuta pe copiii neprietenosi si tacuti.
Pulberea se obtine din fructe bine uscate, macinate in rasnita electrica de cafea. Se macina atata pulbere cat se consuma in 15 zile deoarece dupa aceasta perioada, planta isi pierde principiile active. Se pastreaza la rece, in borcane bine inchise. La nevoie, se administreaza de doua ori pe zi cate o lingurita de pulbere.
Tinctura se prepara punand intr-un borcan flori si frunze de paducel, proaspat adunate si taiate marunt, peste care se toarna alcool alimentar, tuica de casa sau vodca. Se lasa la macerat trei, patru saptamani, la loc luminos, scuturandu-se zilnic. S
