Şeful Comisiei Europene a fost nevoit să admită că Uniunea este într-o criză financiară, economică, socială, dar mai ales într-o criză de încredere şi într-o criză a leadershipului politic european.
Abia în ultimele luni, José Manuel Barroso s-a încumetat să admonesteze state membre care nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate chiar în reuniunile interguvernamentale. Şi abia acum el rosteşte răspicat că trebuie atins obiectivul Maastricht, adică uniunea monetară şi economică. În „Mesajul" despre starea Uniunii Europene, adresat Parlamentului European de către preşedintele Comisiei Europene, la mijlocul săptămânii trecute, şeful Comisiei Europene, José Manuel Barroso a avut o remarcă despre anul 2014, când se termină mandatul prezentei Comisii.
Demnitarul comunitar a descoperit că în acel an se va împlini un veac de la declanşarea Primului Război Mondial, cauzată de lupta pentru putere în sistemul internaţional de atunci. Să recunoaştem, paralela istorică nu este întâmplătoare şi ne imaginăm că ea este ca un coşmar şi pentru alţi responsabili ai Uniunii Europene, o organizaţie regională care şi-a făcut o emblemă din asigurarea păcii şi prosperităţii cetăţenilor ei.
CRIZA LEADERSHIPULUI POLITIC
Cu toate apelurile lansate în ultimul an, şeful Comisiei Europene a fost nevoit să vină iar în faţa Parlamentului European pentru a recunoaşte că Uniunea este într-o criză financiară, economică, socială, dar mai ales o criză de încredere şi o criză a leadershipului politic european.
Sunt convins că dl. Barroso nu a vorbit cu plăcere despre criza de viziune politică, dar experienţele avute cu liderii statelor membre şi chiar ai instituţiilor europene, după 2009, l-au convins că parohialismele guvernamentale sunt o frână a integrării şi un ferment al fragmentării.
Numai în ultimele luni însă a atras atenţia public despre atit
