PROMISIUNE. Loredana va scrie, într-o zi, o carte despre viaţa ei ENERGICĂ. Solista şi-a demonstrat carisma şi energia la prima ediţie a emisiunii “Vocea României”- Câte lucruri poţi să faci în acelaşi timp, în ritmul infernal în care trăieşti?
Pot să fac multe, să mă gândesc la un text nou sau la o rimă, timp în care dau şi un mesaj, iar uneori, dar asta nu trebuie să faceţi şi voi, şi să conduc maşina (râde).
- Faci parte din juriul "The Voice", de la PRO TV. Cine ţi-a zis prima oară: "fata asta are vocea, are sclipirea"?
Nu ştiu dacă mi-a zis cineva sau am simţit dragostea venind înspre mine atunci când le cântam oamenilor. Mi-a plăcut întotdeauna să cânt în faţa oamenilor, mai mult decât să cânt singură în baie (râde). Îmi amintesc aplauzele lor şi faptul că deveneau mai buni, mai deschişi, mai veseli atunci când le cântam. Şi le cântam şi cântece populare, şi de muzică uşoară, şi country, cum le auzeam şi eu, în condiţiile în care se difuzau foarte rar sau niciodată la radio... Dar, de-a lungul timpului, au fost şi oameni care mi-au spus asta, care au vrut să mă ia la Liceul de muzică, la Bacău. Mama nu m-a lăsat, pentru că deja făceam muzică în particular. Am făcut vioară de la 6 ani. Acum, am reînceput să o studiez.
- Vocea e pâinea ta. Cum ai grijă de ea?
E pâinea şi sarea (râde). Pentru mine, vocea e o tastatură invizibilă pe care trebuie să o înveţi, să o stăpâneşti, să o îngrijeşti. Trebuie să ai o viaţă care să nu-ţi dăuneze vocii şi stării, pentru că trebuie să fii extrem de relaxat. Înainte să cânt, am anumite ritualuri: mă odihnesc, nu vorbesc, încerc să îmi adun gândurile şi să mă relaxez, să nu mai am nici un fel de lucru care să mă distragă. Asta îmi dă o pace interioară pentru ca, după aia, să pot să cânt şi să... explodez (râde).
VACANŢĂ. Cu Elena, anul acesta, ca fetele, hai-hui prin Las Vegas- Ce-a moş
