Mirajul libertăţii într-un oraş în care poţi fi cine vrei este motorul unei vieţi noi. Cu toate acestea, paradoxal, mulţi sunt copleşiţi tocmai de acest sentiment şi nu reuşesc să se adapteze prea uşor.
„Te adaptezi la o viaţă care aproape că nu-ţi mai aparţine sau te întorci acasă. Pentru că totul se mişcă prea repede, uneori chiar fără tine, iar metroul nu stă în staţie mai mult de 20 de secunde. Aşa că te urci în el sau... te duci înapoi acasă", aşa caracterizează Ionela Vasiliu (29 de ani) viaţa în Capitală. S-a mutat din Iaşi în Bucureşti în urmă cu două luni şi nu poate spune că se simte acasă, aşa cum a sperat. Dimpotrivă. Capitala e prea mare, mereu în viteză şi plină de oameni oricând dispuşi să-ţi dea un brânci pentru a-ţi lua locul.
Mii de tineri iau drumul Bucureştiului, sperând la o Mecca a libertăţii şi a bunăstării. Nimic nu le stă în calea planurilor de a-şi lăsa în urmă viaţa liniştită, dar limitată, dintr-un orăşel de provincie. „Noi am fost nevoiţi să ne mutăm după ce soţul meu şi-a pierdut slujba şi, timp de două luni, nu a reuşit să-şi găsească un alt loc de muncă. Toţi îi spuneau că e supracalificat, aşa că a plecat la Bucureşti, unde spera să-şi găsească un job. L-a găsit, dar asta a însemnat că şi eu trebuia să-mi găsesc unul", a mai povestit Ionela.
Chinul de a închiria apartamentul din orăşelul de provincie, apoi de a găsi o locuinţă la Bucureşti a fost mult peste aşteptări, deşi cei doi aveau prieteni care i-au ajutat să se adapteze la noua viaţă. „Am avut noroc cu prietenii din liceu, din facultate. Dar fiecare are deja viaţa lui, iar venirea noastră a însemnat îngrămădirea a şase persoane într-un apartament cu două camere. Au fost câteva săptămâni grele", a explicat tânăra.
Criminalitatea, o problemă
Ionela reprezintă unul dintre cazurile fericite. A găsit repede un job, cunoştea câţiva o