Ion Creangă a avut un copil, patru nepoţi, doi strănepoţi, patru stră-strănepoţi, doi stră-stră-strănepoţi şi trei stră-stră-stră-strănepoţi. Ultimele trei generaţii trăiesc în Statele Unite ale Americii, în golful care alcătuieşte uriaşa suburbie a oraşului San Francisco. Mai întâi s-a stabilit aici un strănepot al lui Creangă, în 1954, iar apoi, în 1980, l-a urmat un stră-strănepot care a părăsit România din cauza persecuţiilor politice la care îi fusese supusă familia. La muzeele care se îngrijesc de memoria lui Ion Creangă, arborele genealogic al povestitorului a rămas cu trei generaţii în urmă, împotmolindu-se în jurul anului 1910. O descendenţă stigmatizată Dacă acest arbore genealogic ar fi fost adus la zi, generaţie de generaţie, la Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti şi la Muzeul „Ion Creangă” din Iaşi, o bună perioadă de vreme, în deceniul şapte al secolului trecut, ar fi fost afişate numele unor „duşmani ai poporului”. În 1959, singurii urmaşi ai lui Ion Creangă care trăiau în România au fost daţi afară din casă, scoşi din şcoli şi, ca să nu moară de foame, nevoiţi să facă muncă fizică, deşi nu trecuseră încă de vârsta pubertăţii. Abia zece ani mai târziu, o sentinţă civilă le-a spălat numele, admiţând că soţul strănepoatei lui Creangă – tatăl a doi dintre stră-strănepoţii povestitorului – fusese arestat şi condamnat la 17 ani de închisoare pentru o faptă care nu existase. 150 de ani de istorie Începând de luni, timp de trei săptămâni, jurnalul.ro şi „Jurnalul Naţional” trec în revistă întreaga descendenţă a povestitorului născut la Humuleşti. De la băiatul lui, aventurosul Căpitan Creangă, un negustor de foiţă de ţigară hărţuit de competiţie şi falimentat de stat, până la ultimii născuţi în această familie, două fetiţe de patru şi şase ani, botezate cu prenume hawaiiene, care trăiesc sub priveliştea Golden Gate-ului californian, iar de vorbit, nu c