Mulţi dintre cei care au scris istorie, indiferent de domeniu, au fost răsplătiţi de cele mai multe ori cu o statuie. Chipurile turnate în bronz ale lui Napoleon Bonaparte, Charlie Chaplin, Carol I sau Mihai Eminescu sunt recunoscute şi admirate în parcuri sau pe alei care le poartă numele. Întotdeauna am crezut că pentru a avea statuia ta trebuie să fi făcut ceva măreţ, dar mi s-a demonstrat încă o dată că totul este posibil.
În Bratislava de pildă, puncte turistice cu mare priză la public sunt cele patru statui ale unor iluştri necunoscuţi care amintesc trecătorilor de poveşti de dragoste pline de romantism sau de trăsnăile celor pe care îi întruchipează: un soldat din armata franceză, un gentleman nebun, un paparazzo şi un curăţător de canale.
Napoleon apare în istoria Bratislavei în două momente importante: în anul 1805 când a vizitat capitala Slovaciei şi în 1809 când a asediat Castelul Devin din apropiere. În amintirea celor două momente, în centrul oraşului, Hlavne namestie, a fost ridicată statuia unui soldat din armata franceză care poartă acelaşi tip de palarie pe care o purta conducătorul lor la vremea respectivă. Legenda spune că soldatul rănit, pe nume Hubert, s-a îndrăgostit de o asistentă din Bratislava, a rămas acolo şi a început să producă vin spumant după o reţetă tradiţională franceză. Astăzi, numele celui mai renumit vin spumant din Slovacia este Hubert. O altă statuie îl întruchipează pe Schone Naci sau Beautiful Ignaz, un bărbat care a trăit în Bratislava la începutul secolului XX. Trecut de prima tinereţe, Naci era nebun şi conform zvonurilor cauza ar fi fost o iubire neîmpărtăşită. Deşi era foarte sărac, bărbatul care primea mâncare de la cunoscuţi se îmbrăca foarte elegant şi colinda străzile Bratislavei salutând trecătorii în timp ce îşi scotea politicos jobenul, iar doamnelor le oferea d
