Ce să mă mai fac? Soacra n-are leac! Am dus-o la circ, unde am urmărit cum se taie, cu un fierăstrău, femeile pe scenă. N-a vrut. Am invitat-o la coridă, că am văzut la Tv un taur sărind în arenă. Nimic. I-am prins mâna la uşă. S-a îndoit tocul. Am tras-o de păr. Şi-a pus altă meşă. I-am trântit uşa în nas. Am rămas eu pe dinafară. Ce să mă mai fac? Mi-am cumpărat trombon şi tobe. Degeaba! Mi-am cumpărat băutură, la greu. Până să trec la consum, mi-a şi băut-o! Cu otravă nici nu mai încerc…
Noaptea, în dormitor, am mimat un act sexual cu soaţa. „Ah! Ioi! Nuuu!” şi „Văleu, văleu, văleleu!” A strigat „Mai tare! Dă-i mai tare!”, crezând că mă bate fiică-sa…
În fine, am încercat să-i fac pe plac. I-am cumpărat dulciuri, i-am vorbit de dulce, că are diabet. Nici pomeneală să scap! Exasperat, ieri am achiziţionat un…pistol! Mi l-a găsit şi-a sărit la mine, zicând: „S-o crezi tu că te las să te sinucizi!”
După o ceartă (firească şi inevitabilă) , am făcut-o „Cucuvea!” şi, până a pleca, cutra (muta-i-aş mutra!), mi-a lăsat un bileţel, spunând să-l deschid doar când o să simt că mi se apropie…doamna cu coasa. Atunci şi numai atunci!! M-a asigurat că o să am…o revelaţie. M-a pus să jur că, până simt că dau colţul, nu-l citesc. Mi l-a lăsat, cum se spune, cu… limbă de moarte!
Curios, de cum şi-a luat bagajele şi tălpăşiţa, l-am şi deschis. Într-adevăr, mi se releva (sau revela!) un teribil adevăr: „N-am limbă ascuţită, dar orice pasăre, pe limba ei piere! O să mori şi tu, secătură!” Acum ştiu de unde vine expresia „Limba soacrei” !
Azi m-am hotărât. Fac ce-mi spune tot timpul nevasta că va face şi nu face: plec la mama!
Ce să mă mai fac? Soacra n-are leac! Am dus-o la circ, unde am urmărit cum se taie, cu un fierăstrău, femeile pe scenă. N-a vrut. Am invitat-o la coridă, că am văzut la Tv un taur sărind în arenă. Nimic. I-am prins mâna la uş
