Exista o inflatie de profeti, de prezicatori si ghicitori in crize, de salvatori si mantuitori, cum n-a mai existat probabil niciodata.
Pe masura ce criza economica loveste tot mai puternic in intreaga lume, cu atat se aud tot mai multe voci care predica sfarsitul. Sfarsitul oricui - al democratiei, al capitalismului, al comunismului, al stangii, al dreptei, in general se anunta la unison incetarea ordinii lumii asa cum o stiam pana astazi.
Ideologiile sunt si ele pe faras, la gramada, marile corporatii asemenea, globalizarea si economia mondiala isi duce ultimele zile, Uniunea Europeana este vazuta deja ca un esec major - poate chiar una dintre cauzele prabusirii intregului domino - iar marii profeti ai crizei si ai apocalipsei isi pun in functiune toata energia doar pentru a sublinia ceea ce este oricum vizibil. Cat de usor e sa mai faci un val, cand si asa apa este involburata. Cat de comod e sa prezici colapsul, cand totul in jurul tau incepe sa se prabuseasca.
Nu pot sa cred nici in profetii sfarsitului lumii, cum nu cred nici in marii economisti ai lumii care au prevazut ei criza dinainte. Nu cred pentru simplul motiv ca economia este conditionata de mult prea multi factori, dintre care o multime ce tin de umorile oamenilor de peste tot, pentru a deveni o stiinta care sa aiba o cat de cat rezonabila predictibilitate. Desigur, pot fi facute anumite scenarii in functie de cateva elemente foarte concrete si exacte, dar cand vine vorba de nivel global, totul se reduce la o simpla activitate de ghicitoare in boabe de cafea.
De asta nu pot sa il cred nici pe marele laureat al premiului Nobel, Nouriel Roubini, acest profet si prevestitor al prabusirii economiei mondiale, care a anticipat atat de bine criza din 2008 din SUA incat nu a fost in stare sa contribuie cu nimic pentru a-i diminua efectele catastrofale. Iar daca
