Ea ajunsese să citească Biblia şi să se roage în fiecare zi. "Am avut un parcurs interesant. Primii patru ani de viaţă i-am petrecut la ţară, în comuna Zărand, la bunicii mei care erau nişte oameni foarte religioşi, habotnici chiar. Trecuseră de la ortodoxism şi erau penticostali. Ei m-au educat în spiritul slăvirii lui Dumnezeu. În fiecare vacanţă stăteam la ei. Mergeam la adunare joi şi duminică. Ştiam poezii, pasaje din Biblie, cântam - ei îl slăvesc pe Dumnezeu prin cântece, poezii, rugăciuni. Bunicii m-au învăţat să stau în genunchi mulţumindu-i lui Dumnezeu apoi să-i cer ceea ce am nevoie. Am făcut asta până la 16 ani", a declarat Dana Războiu pentru Adevărul.
Ea a devenit mai puţin interesată de religie şi de rugăciuni când s-a făcut mai mare şi s-a mutat la oraş.
"În adolescenţă am descoperit ieşitul în oraş cu prietenii, în Arad, şi nu mai voiam să aud de religie. Apoi, bunicii mei erau în vârstă şi părinţii i-au adus la Arad. Odată cu venirea lor la oraş s-a prăbuşit şi lumea copilăriei mele. S-a dus interesul pentru religie şi am devenit, pentru o perioadă lungă de timp, atee. Acum, la 35 de ani, sunt interesată de spiritualitate şi de Dumnezeu. Mă obsedează de mulţi ani o idee a lui Ţuţea: „Am ajuns după o viaţă de căutări acolo unde un om simplu se află de la început: la Dumnezeu", a mai spus ea.
Ea ajunsese să citească Biblia şi să se roage în fiecare zi. "Am avut un parcurs interesant. Primii patru ani de viaţă i-am petrecut la ţară, în comuna Zărand, la bunicii mei care erau nişte oameni foarte religioşi, habotnici chiar. Trecuseră de la ortodoxism şi erau penticostali. Ei m-au educat în spiritul slăvirii lui Dumnezeu. În fiecare vacanţă stăteam la ei. Mergeam la adunare joi şi duminică. Ştiam poezii, pasaje din Biblie, cântam - ei îl slăvesc pe Dumnezeu prin cântece, poezii, rugăciuni. Bunicii m-au învăţat să stau în genu
