Un cercetător român, profesor la universitatea americană New Mexico, a scris în 1998 o lucrare în care pune la îndoială supremaţia vitezei luminii în Univers.

Lucrarea publicată de profesorul româno-american Florentin Smarandache în urmă cu 13 ani se numea chiar "There is no speed barrier in the Universe" ("Nu există limită de viteză în Univers").

În 2011, un grup de cercetători europeni a anunţat că măsurătorile au indicat că particule numite neutrini au o viteză mai mare decât cea a luminii (diferenţă de 60 de nanosecunde pe o distanţă de 730 km), o nanosecundă reprezentând a miliarda parte dintr-o secundă).

În cadrul acestei lucrări era propusă aşa-numită Smarandache Hypothesis (Ipoteza Smarandache), enunţată astfel:

- Să presupunem că un proces fizic produce o pereche de particule complementare A şi B (având caracteristici opuse sau complementare), care se deplasează în direcţii opuse şi, când ele sunt la distanţă de miliarde de mile una de alta, măsurăm particula A; deoarece particula B este opusă, actul de a măsura particula A în mod instantaneu ne spune caracteristicile particulei B; deci, informaţiile au circulat într-un fel sau altul între A şi B cu o viteză mai mare decât viteza luminii; prin urmare, se poate extinde Paradoxul Einstein-Podolsky-Rosen şi Inecuaţiile lui Bell, şi se poate afirma că viteza luminii nu este o barieră a vitezelor în univers;

- mai mult, se pot construi orice viteze, chiar viteze mai mari decât viteza luminii (c), prin măsurarea particulei A la intervale variate de timp;

- de asemenea, informaţia de la particula A la particula B se transmiste instantaneu (deci, nu există o barieră a vitezei în univers).

Teorie îndrăzneaţă: la nivel cuantic, nu există timp

Citită cu atenţie, teoria lui Smarandache pretinde chiar că, la nivel cuantic, nu există timp. Astfel, parti