Posteritatea i-a încurcat cărările din ultima zi de viaţă
Unde a murit Ion Creangă? Certificatul de deces, întocmit două zile mai târziu, a indicat adresa debitului de ţigări, administrat de fratele lui Creangă, Zahei, drept loc al morţii. Practic, asta însemna că Ion Creangă, după ce-a ajuns acasă cu uriaşul său pachet de gogoşi, a plecat să petreacă Revelionul alături Zahei. Certificatul de deces prezintă o coincidenţă ciudată – e întocmit la ora la care se desfăşura înmormântarea povestitorului - indiciu al mântuielii cu care a fost încheiat şi din cauza căruia locul morţii lui Creangă s-a mutat, de-a lungul deceniilor, înapoi în mahalaua Ţicăului, la Creangă acasă.
În 1930, liderul naţionalist A.C. Cuza a evidenţiat într-un articol partea fragilă a actului de deces, iar la capătul a câteva pagini scrise cu pasiune, a iscălit demonstraţia că Ion Creangă a murit acasă, în Bojdeucă. A.C. Cuza – antisemit programatic - se temea că fostul debit de tutun exploatat de Zahei ar fi putut fi cumpărat pe nimica toată de-un evreu, care l-ar fi putut transforma în „Muzeu Ion Creangă”, ajutat de mărturia actului de deces – care conferea tutungeriei o importantă aură biografică. A.C. Cuza: „Căci dacă ar fi rămas această eroare (a locului morţii – n.r.) – după dispariţia noastră, a ultimilor cunoscători ale celor văzute cu ochii – s-ar fi putut întâmpla ca un Taitler oarecare (probabil, evreu care achiziţionase casa lui Vasile Alecsandri – n.r.), cumpărând casa, să o fi vândut Primăriei, Ministerului sau vreunei, presupun, societăţi literare: ca locaş sfinţit prin moartea lui Ion Creangă care poate că ar fi fost transformat în muzeu”.
Demonstraţia lui A.C. Cuza n-a avut un succes foarte mare. În 1933, ziaristul Nicolae Ţimiraş, soţul uneia dintre nepoatele lui Creangă – cunoscând bine istoriile familiei - a publicat o monografie despre poves