* o binevenită porţie de apel la memorie
Îmi pare a fi o zi de sărbătoare mereu când vreun spectacol de Radu Afrim se joacă la Brăila şi îndrăznesc să cred că nu sunt singurul care gândeşte aşa.
"Miriam W" montat la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti, pe textul scriitoarei israeliene Savyon Liebrecht, s-a jucat vineri pe scena de la TMF şi a avut, pentru mine, efectul unui pumn bine plasat. "Miriam W" te lasă fără aer. Şi nu doar pentru că este una dintre puţinele piese jucate în România care tratează tema Holocaustului - prima de acest fel pe care am văzut-o eu, şi nu doar pentru că Afrim a renunţat aproape total la umor, la micile sale lait-motive, ci mai ales pentru că ajungi să empatizezi până la marginea schizofreniei cu personajele sale, asimilându-ţi fără să îţi dai seama amintirile şi traumele supravieţuitorilor unuia dintre cele mai odioase păcate ale secolului XX.
Catalogat de critica de specialitate drept unul dintre cele mai bune spectacole ale lui Radu Afrim, "Miriam W" dă viaţă personajelor lui Savyon Liebrecht din "It's All Greek to Me" şi transpune conflictul interior al celei de-a doua generaţii de supravieţuitori ai Holocaustului. După 20 de ani, Miriam (Oxana Moravec) revine în casa părintească pentru a vinde apartamentul în care a copilărit. Ceea ce ar fi putut fi o simplă formalitate se dovedeşte a fi o periculoasă incursiune în amintirile unei adolescenţe marcate de amarul moştenirii holocaustului. Clara Flores dă viaţă unei mame îngropată în depresie, ce nu-şi poate scoate din minte morţii din lagărele de concentrare, în timp ce pe mătuşa Carola (Ada Simionică), sora mamei, trauma de la Aushwitz a aruncat-o la polul opus, alimentând-o cu o nemărginită sete de viaţă. Între ele, prins ca într-un cleşte, se zbate Avram (Ioan Coman), tatăl lui Miriam. Într-un flash-forward continuu, păşind printre amintiri - şi cât de bine es
