Nokia a plecat de la Cluj. Nu trebuie să fii un mare analist economic ca să-ţi dai seama că acesta este cursul, cel puţin logic, al economiei mondiale. Nokia a plecat de la Cluj. Nu trebuie să fii un mare analist economic ca să-ţi dai seama că acesta este cursul, cel puţin logic, al economiei mondiale.
În zadar plâng pomanagiii, cei obişnuiţi ca străinii să vină şi să ne rezolve toate problemele. Multinaţionalele vor căuta mereu mână de lucru ieftină şi pieţe noi de dezvoltare. Este la mintea cocoşului ce se întâmplă. Marile corporaţii părăsesc România în favoarea Chişinăului. Va urma China, Asia întreagă, iar în câţiva ani vor debarca economic în Africa, unde salariul mediu lunar este de câţiva dolari.
Toţi vor pleca unul după altul, pentru că România este ţară a Uniunii Europene, nu mai este deloc un El Dorado economic, o fabuloasă peşteră a lui Ali-Baba. Şi vom rămâne cu ochii-n soare. Ce-i de făcut? Păi, o reîntoarcere la naţionalismul economic, la acel "Prin noi înşine" al lui Brătianu&Co. Dacă nu reuşim să ne trezim la timp şi nu vom dezvolta o economie românească, vom arăta ca o colonie părăsită. Nu-i nimic forţat în această imagine, din moment ce ne aflăm sub o "ocupaţie străină", după cum spunea profesorul Mircea Coşea: "Ponderea capitalului străin fiind de peste 80%, iar la nivelul bancar depăşind şi această treaptă (...), structura economiei a devenit de tip neocolonial, prin exces de export de forţă de muncă ieftină, materii prime subprelucrate şi produse industriale manufacturate pe bază de licenţe şi prin exces de import de alimente şi bunuri de consum".
Unde-s ideile româneşti, unde e cercetarea, unde-i agricultura românească? Unde- s Întreprinderile Mici şi Mijlocii? O fi un blestem al lui Karl Marx? Ne vom întoarce după criză la producţie? Poate da, dar noi, românii, ce putem produce?
