Conştienţi de talentul său, tatăl şi mama lui Tibi Bălan s-au mutat la Cluj, lăsându-şi carierele de stomatolog, respectiv chimistă, pe plan secund. După primul antrenament, puştiul de 11 ani şi-a lăsat antrenorii cu gura căscată.

Era firav, dar exploda cu mingea la picior. Aparent umil, dar de o cuminţenie nedisimulată, puştiul emana personalitate îndată ce păşea în vestiar. "Nu o să uit în viaţa mea primul antrenament al lui Tibi. Aşa impresie puternică mi-a lăsat, încât a doua zi era deja legitimat. Caz rarisim în cariera mea de peste 25 de ani. Pe lângă agilitatea lui excelentă şi tehnica devastatoare în regim de viteză, era un puşti cu viziune şi care se impunea imediat într-un grup. Aspect incredibil la doar 11 ani", îşi aminteşte Gheorghe Vasile, pe atunci antrenor la grupele de juniori ale Universităţii, în prezent coordonatorul Centrului de copii şi juniori al CFR-ului. Primul antrenor al lui Bălan rememorează auspiciile sub care actualul stelist a ajuns pe "Ion Moina". Se întâmpla în 1992. "Părinţii săi, tatăl stomatolog, mama chimistă, s-au mutat la Cluj, venind de la Ocna Mureş, pentru a-i da posibilitatea să crească într-un oraş universitar. S-au sacrificat pentru el! Tatăl lui, şcolit la Cluj, era cel mai mare critic al său. Din păcate, el nu se mai află printre noi. Oameni extraordinari. Ţin legătura permanent cu doamna Gabriela şi cu sora lui Tibi", mărturiseşte tehnicianul.

"Părinţii au spus că e prematur să plece"

Ascensiunea lui Bălan a decurs lin. "Unde îl puneam, acolo dădea randament fantastic. Cum să nu explodeze un puşti care e tehnic, marcator, fin pasator, cu travaliu, făcea ambele faze şi, peste toate, era şi disciplinat? Trăgea echipa după el! Era liderul clasic. E cel mai bun jucător pe care l-am pregătit şi printre cele mai bune produse din istoria lui «U». Indiscutabil!", susţine Gheorghe Vasile. Micuţul