Daca ministrul Educatiei va reusi sa impuna demersul reformist sub semnul caruia debuteaza noul an universitar, avem o sansa ca peste niste ani invatamantul superior romanesc sa fie unul de calitate si competititv, nu un furnizor pe banda rulanta de diplome fara acoperire.
Drumul este insa lung si plin de pericole, cu atat mai mult cu cat el nu poate fi parcurs intr-o singura etapa. Presupune ani de evolutie, cu siguranta dincolo de mandatul lui Daniel Funeriu. Si daca vedem cum se raporteaza la reforma Educatiei USL, prin vocea ei numarul unu in domeniu - Ecaterina Andronescu, ma tem ca nu avem motive prea mari de optimism. Dimpotriva.
Si cred sarcina cea mai dificila este destructurarea feudelor universitare, create in ani si ani, pe structura unor relatii de familie, dar si mult dincolo de ea, pe criterii de obedienta si vasalitate. Incompatibilitatile stricte pe care a incercat sa le impuna Daniel Funeriu au fost mult restranse, astfel incat mana unui sef de catedra o va spala pe a altui sef de catedra, ca sa fie toata lumea fericita.
Este de luat aminte cu ingrijorare si la cazul popularizat de Gabriel Liiceanu, de la Universitatea Bucuresti, unde un specialist in filosofie, cu o carte de vizita interna si internationala impresionata (inclusiv un doctorat la Sorbona) a pierdut concursul de titularizare ca sef de lucrari in favoarea unui personaj obscur, fara cine stie ce calificare, dar cadru vechi si de nadejde al facultatii de Filosofie, deci invingator detasat la obedienta.
Mediocritatea nu are cum sa promoveze excelenta si asta ma tem ca va fi una dintre cele mai mari probleme in calea reasezarii invatamantului superior pe criterii de competenta si calitate. De altfel, starea de spirit in facultatile romanesti, indiferent ca sunt printre cele foarte bine cotate sau de categoria a treia, este una de asteptare: s