Văzută până în urmă cu ceva ani ca o soluţie la criza locativă manifestată şi în Timişoara, mansardarea blocurilor pare să fi intrat într-o fază de recul, fiind tot mai puţini investitori dornici să se avânte într-o asemenea afacere. Greutatea cu care se obţin avize şi aprobări de la Primărie, dar şi frica de actualul context economic şi de preţurile în scădere de pe piaţa imobiliară au făcut ca în Timişoara, în momentul de faţă, deşi există asociaţii de locatari dornice să se implice în asemenea proiecte, să nu se mai găsească investitori.
Un proiect pe val acum cinci - şase ani
Deşi ulterior şi-a pierdut interesul faţă de acest gen de proiecte, acum cinci sau şase ani, până şi reprezentanţii Primăriei Timişoara credeau că mansardarea blocurilor reprezintă o soluţie pentru a rezolva problema spaţiului locativ în Timişoara. Primăria a încurajat mansardarea blocurilor fără acoperiş tip şarpantă şi care au între patru şi nouă etaje. Potrivit datelor Primăriei, în Timişoara există cel puţin 500 de astfel de blocuri. Specialiştii Municipalităţii calculau că, prin mansardare, în fiecare dintre ele s-ar fi putut construi una, două sau chiar mai multe apartamente, iar dacă toate aceste blocuri ar fi fost mansardate, oraşul ar fi putut avea cu până la 2.000 de locuinţe în plus. Primăria a crezut atât de mult în acest proiect încât era dispusă să investească pe cont propriu în astfel de proiecte, pentru a crea locuinţe sociale pe care să le închirieze.“Prin executarea acestor mansarde se pot crea spaţii noi pentru locuinţe sociale, investiţia fiind făcută de autorităţile locale – aceste locuinţe urmând a fi repartizate prin închiriere cu prioritate familiilor tinere”, spuneau reprezentanţii Primăriei, în 2006.
Între timp însă, din cauza picajului pieţei imobiliare, dar şi a mai multor scandaluri, unele terminate cu plângeri penal
