Confruntându-se cu o rată a şomajului de peste 16%, scăderi salariale, scumpiri şi majorarea impozitelor, grecii s-au organizat şi, dând dovadă de solidaritate, au înfiinţat mai multe reţele şi grupuri prin care pot cumpăra produse, bunuri sau servicii plătind tot cu bunuri, produse sau servicii. Jurnaliştii "The New York Times" analizează fenomenul şi au mers în oraşul elen Volos, unde funcţionează una dintre cele mai extinse astfel de reţele.

Prima dată când a cumpărat ouă, lapte şi gem dintr-o piaţă în aer liber fără a folosi euro, ci un sistem neoficial de troc, Theodoros Mavridis, un electrician şomer, a fost încântat.

„M-am simţit eliberat, m-am simţit liber pentru prima dată“, a declarat Mavridis într-un interviu pentru „The New York Times“. Am întins instinctiv mâna spre buzumar, dar nu a fost nevoie“. Mavridis este cofondatorul unei reţele de troc care creşte pe zi ce trece în oraşul-port Volos din Grecia. Aproximativ 400 de localnici folosesc Unitatea Alternativă Locală (sau TEM, în greacă) pentru a da la schimb bunuri, produse şi servicii (gătit, predare, baby-sitting şi asistenţă tehnică pentru computere), pe baza cărora primesc reduceri la unele magazine locale.

În parte monedă alternativă, în parte sistem de troc, în parte piaţă în aer liber, reţeaua Volos a crescut exponenţial în ultimul an, de la 50 la 400 de membri. Este însă doar unul dintre grupurile de acest fel din Grecia, în contextul în care cetăţenii afectaţi de tăierile salariale, majorările de impozite şi discuţiile privind viitorul Greciei în zona euro i-au determinat să caute modalităţi indite de a face faţă climatului economic care s-a schimbat radical.

„De la izbucnirea crizei s-a observat o explozie a acestor reţele în întreaga Grecie“, spune George Stathakis, profesor de Economie Politică şi vicedecan al Universităţii din Creta. În ciuda sectorului bugetar