Nemţii de la gigantul de utilităţi E.ON şi-au construit de la intrarea în piaţa locală, în 2005, un business de un miliard de euro axat pe distribuţia şi furnizarea de energie electrică şi gaze naturale, devenind primul furnizor integrat de utilităţi de talie mare din România.

Deşi planurile de extindere vizau investiţii şi în alte active, baza nemţilor s-a menţinut practic la fostele Distrigaz Nord şi Electrica Moldova preluate de la statul român în 2005.

Cu toate că nemţii spun că România încă mai este o ţară atractivă, la nivel global grupul E.ON trece printr-una din cele mai delicate perioade ale istoriei sale ca urmare a deciziei Germaniei de a renunţa complet la energia nucleară până în 2022, circa 11.000 de oameni la nivel de grup urmând să-şi piardă locurile de muncă.

Această situaţie se suprapune unui context internaţional măcinat de criza financiară în care investitorii şi-au pierdut apetitul pentru proiecte caracteristice anilor de dinaintea lui 2008. În plus, socotelile E.ON în România au mai fost încurcate şi de faptul că deşi în repetate rânduri reprezentanţii companiei au cerut preţuri mai mari pentru gazele furnizate, piaţa locală continuă să fie una reglementată, lucru care aduce în conturile nemţilor pierderi de sute de milioane de lei.

Cu toate acestea, recent reprezentanţii E.ON au declarat că nu au renunţat la proiectele iniţiate.

Printre acestea se numără o termocentrală de circa un miliard de euro pe cărbuni la Brăila, proiect unde E.ON lucrează în parteneriat cu italienii de la Enel şi cu statul român reprezentat de Termoelectrica.

Totodată, grupul analizează şi posibilitatea de a investi în parcuri eoliene, acesta fiind cel mai fierbinte domeniu de business al momentului.

Dimensiunea parcurilor eoliene aflate în dezvoltare de către E.ON se ridică la circa 70-100 MW, dar acestea pot ajunge şi la 20